Creşterea din ultimii zece ani a numărului de componente contrafăcute a devenit o sursă de îngrijorare cheie pentru toţi cei implicaţi în industria electronicii, de la producătorii de componente şi până la utilizatorii finali. Începând cu perioada anilor 1990, comerţul cu bunuri contrafăcute a crescut de opt ori mai repede decât comerţul cu bunuri legitime. Asociaţia Industriei Componentelor Electronice (ECIA) a estimat că undeva între 5 şi 25% din totalul componentelor electronice disponibile sunt contrafăcute. Asociaţia crede că această practică a contrafacerii costă industria electronică aproximativ 100 de miliarde USD pe an.
de Dave Doherty, Preşedinte şi COO – Digi-Key
Foarte adesea, nu sunt copii ieftine, ci componente defecte, nepotrivite sau nefuncţionale făcute să arate la fel cu componentele de valoare ridicată. Dacă aceste componente intră în lanţul de furnizare, există un risc ridicat ca echipamentele ce le utilizează să nu fie capabile să realizeze sarcinile pentru care au fost proiectate. Acest lucru îngrijorează orice producător. Dar pentru aceia care realizează sisteme critice şi industriale, se poate ajunge la situaţii periculoase.
În centrale electrice nucleare au fost găsite întrerupătoare de circuit contrafăcute – dispozitive slab funcţionale ce probabil nu vor avea o excursie corectă în eventualitatea unei suprasarcini. În 2011 au fost depistate componente contrafăcute în cadrul sistemelor de vedere nocturnă utilizate de militari.
Există mai multe căi prin care cei care realizează componente contrafăcute încearcă să treacă produsele lor ca fiind componente de lucru. Unele componente relativ simple, de mare volum sunt copiate pentru a funcţiona precum originalele, chiar dacă fără garanţia oferită de producătorii legitimi. Aceste dispozitive sunt greu de identificat prin testare funcţională ca fiind contrafăcute, de vreme ce se aşteaptă să aibă un comportament similar cu componentele reale. Aceste falsuri pot fi identificate prin testare chimică – deoarece producătorii vor utiliza reţele subtil diferite pentru procesoarele cheie din fabricile lor – şi prin discrepanţe faţă de capsulele utilizate de producătorii corecţi.
Mulţi dintre cei care contrafac componente nu încearcă să realizeze componente funcţionale. În schimb ei exploatează slăbiciunile din însuşi lanţul de aprovizionare. Producătorii vor marca în mod normal produsele cu logo-uri şi coduri de identificare, dar pentru un client nu va fi clar dacă aceste marcaje de pe componentele primite le disting ca produse originale sau falsuri foarte bune.
O tehnică uzuală este supra-marcarea, în care un dispozitiv ieftin potrivit pentru utilizare numai în sisteme ce operează în domeniul standard de temperatură este re-capsulat ca şi componentă ce se declară capabilă de a rezista la temperaturi extreme. Aceste componente sunt apoi vândute cu un adaos foarte mare. Producătorii de sisteme critice se află sub presiunea acestui tip de contrafacere deoarece componentele de înaltă valoare proiectate pentru sisteme critice din punct de vedere al siguranţei şi echipamente dedicate pentru medii extreme oferă cel mai mare profit celor care contrafac componente.
O altă tehnică utilizată de falsificatori este aceea de a localiza produsele care au fost respinse la teste, dar care nu au fost distruse corespunzător, sau să utilizeze produse recuperate din deşeuri electronice atunci când sunt reciclate. Aceste componente pot fi re-capsulate pentru a le face să arate ca noi, cu toate că ele sunt obţinute prin ştergerea marcajelor vechi şi scrierea unui nou marcaj. Încercările simple de schimbare a părţii negre de sus a capsulei pot fi identificate prin teste chimice şi adesea prin simpla frecare a suprafeţei componentei (cu îndepărtarea noii marcări). Marcajul real este adesea gravat pe suprafaţa capsulei şi de aceea este mult mai greu de îndepărtat.
O tehnică ce a apărut în anii din urmă este aceea în care fabricanţii depăşesc producţia – realizând prea multe produse, încercând apoi să vândă excesul pe piaţa gri. Deşi acestea nu sunt produse contrafăcute în acelaşi sens cu produsele cu marcaj modificat, ele nu au acelaşi suport sau garanţie precum componentele originale şi supun clienţii la mari riscuri pe lanţul de aprovizionare.
Companiile care furnizează echipamente industriale, medicale şi militare sunt adesea ţinta falsificatorilor de componente, deoarece ele trebuie să menţină suport pe termen lung pentru sistemele produse şi de aceea sunt mai expuse la ieşirea din uz a componentelor. Ciclul de producţie al multor componente, în particular al celor bazate pe semiconductoare, a fost comprimat dramatic.
Multe dispozitive sunt proiectate în special pentru utilizarea pe piaţa de larg consum, unde accentul se pune pe viteza mare de dezvoltare. De exemplu, producătorii de circuite integrate încearcă să beneficieze cât mai mult de progresul tehnologiilor de procesare ce apar uzual cu o cadenţă de doi ani, cu scopul de a reduce preţurile şi de a îmbunătăţi performanţele.
Producătorii de sisteme industriale, medicale şi militare nu se pot mişca atât de rapid, deoarece ei trebuie să obţină aprobări specifice pentru reproiectare şi stabilesc adesea înţelegeri de suport pe termen lung pentru sistemele lor. Capabilitatea de a oferi componente de schimb pentru aceste produse devine mai grea odată cu trecerea timpului şi cu apariţia unor modificări legislative, precum interzicerea unor materiale, cum este de exemplu plumbul, crescând astfel riscul pătrunderii unor componente contrafăcute în lanţul de aprovizionare. Atunci când producătorii opresc fabricarea unora dintre componentele lor bazate pe plumb pentru că volumurile de vânzări nu justifică reproiectarea pentru utilizarea materialelor fără plumb, oferă o oportunitate pentru apariţia falsificatorilor. Ei iau simplu componente similare fără plumb şi le marchează cu codurile utilizate de componentele cu plumb. Chiar dacă aceste componente lucrează corect, utilizarea acestor componente creşte riscul defectărilor în teren.
Nu există nicio soluţie în problema contrafacerii, dar clienţii se pot proteja prin practică. Producătorii investighează activ utilizarea de măsuri anti-contrafacere, precum utilizarea de marcaje pe capsulă foarte greu de copiat. Un exemplu este marcarea cu laser, caz în care pe suprafaţa capsulei este înscris un model unic. Numai dispozitivele corecte vor trece de inspecţia optică cu echipamente proiectate special pentru a citi codurile marcate cu laser. Totuşi, aceste eforturi sunt în fază incipientă şi nu pot proteja majoritatea dispozitivelor de pe lista de materiale necesare (BOM).
Este posibilă utilizarea analizei directe a componentelor pentru a determina provenienţa lor. Dar multe dintre aceste tehnici implică teste distructive şi sunt scump de implementat, deoarece necesită acces la echipamente precum surse de raze-X şi spectrometre de masă. Chiar şi aşa poate fi inspectat pe această cale numai un eşantion de componente. Singura metodă sigură 100% care asigură că nu există componente contrafăcute în fabrică este testarea tuturor componentelor.
Inteligenţa tehnicilor pe care le utilizează falsificatorii pentru a-şi marca produsele poate fi o armă folositoare în rezolvarea problemelor cu falsurile. Producătorii sunt acum mult mai atenţi cu privire la plasarea pe produse a mărcii sau a altor elemente de identificare. Falsificatorii adesea ignoră aceste subtilităţi şi speră că victimele vor face acelaşi lucru. Dar bazele de date introduse de organizaţiile lanţurilor de furnizori în anii din urmă oferă utilizatorilor informaţii vitale asupra falsurilor. Cu toate acestea, strategia se bazează pe o atenţie constantă din partea utilizatorului.
Cea mai eficientă strategie este de a avea parteneri în lanţul de furnizori care lucrează permanent pentru a asigura accesul la componente legitime. Multe componente contrafăcute intră în lanţul de furnizare prin piaţa gri. Prin prezentarea lor ca şi componente de supra-stoc sau ca dispozitive ce au fost returnate de OEM-uri, falsificatorii pot să-şi “spele” marfa eficient prin canale de vânzare convenţionale. Distribuitorii sub franciză lucrează direct cu producătorii şi pot stabili un audit complet, suplimentat cu informaţii detaliate despre coduri şi alte evidenţe de suport, pentru componentele pe care le furnizează.
Pentru a ajuta la contracararea creşterii fenomenului de falsificare a componentelor, ECIA a pus laolaltă un număr de iniţiative ce includ crearea Consiliului de Susţinere şi Promovare a Industriei (Advocacy and Industry Promotion Council), la care compania Digi-Key este membră, pentru a creşte conştientizarea a ceea ce înseamnă problemele cauzate de componentele contrafăcute. ECIA este activă în ceea ce priveşte sfătuirea asupra legislaţiei cu privire la reducerea furnizării de componente contrafăcute şi sprijină activ rolul distribuitorilor francizaţi prin servicii precum www.ECIAauthorized.com, recunoscând că aceşti parteneri în lanţul de aprovizionare au relaţii cu producătorii şi au resursele pentru a menţine reţele fără contrafaceri.
Contrafacerea rămâne un hazard pentru orice utilizator de componente electronice, dar înarmaţi cu informaţia corectă şi cu acces la partenerii potriviţi, se poate evita ajungerea victimă a acestei infracţiuni perfide şi ajutarea fără voie a acesteia.
Digi-Key
www.digikey.com