Am auzit de multe ori vorbindu-se de parcuri tehnologice. Am auzit vorbindu-se despre industrie Hi-Tech şi tehnologie. Dar nu am văzut prea multe acţiuni concrete legate de aceste idei. Şcoala românească a dat în fiecare an ingineri foarte buni, gata de a fi preluaţi de industrie şi aici mă gândesc la industria românească. Din nefericire pentru aceasta şi din fericire pentru ingineri, mulţi dintre cei mai buni aleg calea companiilor de peste hotare. Am auzit spunându-se că este o pierdere pentru ţară, că statul român cheltuieşte bani cu şcoala şi alte ţări culeg beneficiile. Este, după părerea mea, total greşit. Nimeni nu face şcoală pentru stat ci pentru el însuşi şi pentru viitorul lui. Cine alege universitatea o face pentru a-şi acorda mai multe şanse. Este datoria statului să ofere învăţământ tinerilor, doar toţi salariaţii şi toate firmele plătesc sume imense statului, nu ? Ce nu înţelege statul este că poate oferi tinerilor ingineri o şansă bună chiar aici. Nu sunt mulţi care ar dori să plece peste hotare definitiv dacă au o alternativă similară aici.
O soluţie pentru aceasta ar fi crearea unui mediu tehnologic similar cu cel de peste hotare. Nu poţi face industrie Hi-Tech cu două-trei firme mici fără să atragi mari companii să facă investiţii în România. Problema este că aceste firme mari nu vin la noi. De ce? Să ne gândim doar la câteva aspecte: preţul exorbitant al chiriilor, al taxelor, calitatea proastă a infrastructurii, etc. Nu este atractiv pentru nici o firmă să fie singura sau printre foarte puţinele care fac Hi-Tech în România. Nu poţi dezvolta proiecte de cooperare: nu ai clienţi în ţară, nu ai competiţie. Nu prea seamănă cu economia capitalistă. Dacă însă mai multe companii deschid birouri sau fabrici în România atunci se creează un mediu stimulativ,
o industrie în adevăratul sens al cuvântului. Consecutiv încep să apară start-up companies şi aşa mai departe.
Parcul tehnologic este o rezolvare. Cum văd eu această soluţie? Un parc tehnologic adună la un loc firmele de Hi-Tech. Pot fi hardware sau software. Clădirile sunt făcute după un proiect unitar, modern, având toată infrastructura necesară: drumuri şi legături cu oraşul, utilităţi, pază, unităţi de servire a mesei, un serviciu de Internet de cel mai bun nivel dedicat parcului, zone dedicate relaxării. Treptat în jurul unei asemenea facilităţi ar începe să se dezvolte zone de locuit, hoteluri. Evident, firmele ar plăti un preţ pentru toate aceste facilităţi, dar se poate face, printr-o proiectare modernă a parcului, ca aceste preţuri să fie comparabile cu cele vestice. În plus, componenta de imagine a firmelor este net superioară oricărei alte soluţii. S-ar crea astfel un mediu dedicat cooperării între firme – de exemplu comanzi o componentă hardware la firma de peste drum. Mai mult, un astfel de parc tehnologic ar trebui să beneficieze şi de un regim fiscal privilegiat pentru a atrage companiile mari şi pentru a le încuraja să angajeze ingineri români şi să le ofere salarii foarte bune.
Odată creat un astfel de parc tehnologic treaba ar începe să funcţioneze de la sine: din ce în ce mai multe companii ar deschide birouri sau fabrici, din ele s-ar desprinde ulterior noi companii, mediul concurenţial ar începe să funcţioneze, inginerii ar avea unde să se angajeze şi motive să nu plece peste hotare iar statul şi-ar încasa taxele din ce în ce mai multe. Toţi ar avea de câştigat şi visul multora de a avea industrie românească de Hi-Tech ar deveni realitate. Trebuie doar ca cineva să facă acest prim pas.
Bogdan Gavril
General Manager
Elma Trenew Electronic Srl
Bucuresti, Iunie 2001