Importanța recunoașterii brand-ului
Includerea unei interfețe grafice cu utilizatorul (GUI) într-un proiect integrat are două scopuri: funcțional și estetic. Adesea una dintre funcțiile cele mai căutate și valoroase ale unei interfețe grafice este comunicarea identității mărcii. Conform cu Rachel Remington de la http://shuksanweb.com, o identitate de brand este un set de caracteristici vizuale care reprezintă o marcă sau o companie, precum logo-ul, utilizare culoare și fonturi. Identitatea brandului este importantă pentru că aceasta utilizează elemente grafice pentru a transmite personalitatea, dispoziția și/sau valorile companiei.
Fără prioritizarea unei experiențe pozitive a utilizatorilor cu identitatea mărcii companiei dvs. prin utilizarea unor interfețe grafice statice, aglomerate sau vechi, se poate provoca o perturbare, care împiedică utilizatorii să fie atrași pentru a căuta o experiență pozitivă repetată prin intermediul produsului dvs. Căutarea persistentă a unei experiențe așteptate se numește preferință, iar utilizatorii finali care au preferințe pentru branduri specifice vor dori să plătească accesul la acel brand, care, în schimb, va crește profitul pentru brandul căutat. Recunoașterea mărcii combinată cu o experiență pozitivă a utilizatorului conduce la profit.
Soluția este ca departamentul de marketing al companiei dvs. să aloce resurse considerabile pentru a-i învăța pe clienți despre produse și tipul de experiență la care ar trebui să se aștepte de la acestea. Există diverse metode ce ar trebui utilizate în acest sens: reclame în publicații de comerț atât în format tipărit, cât și reclame online, social media, email, radio, televiziune și multe altele.
Companiile care au cele mai mari avantaje de la identitatea excelentă a brandului alocă o atenție specială asupra modului în care brandul este transmis în designul produsului, în special în interfața om-mașină. La extrem, transmiterea creativă și precisă a mărcii pe interfața dvs. cu utilizatorul (UI) poate fi ca un panou de reclamă pentru companie, localizat pe fiecare produs pe care compania îl vinde.
Microcontrolere pentru grafică avansată
Tradițional, aplicațiile cu microcontrolere care trebuiau să includă interfețe grafice cu utilizatorul foloseau fie controlere grafice externe fie o schemă grafică cu comandă directă statică bazată pe DMA pentru a trimite cadre complete către ecrane de până la WVGA (800×480).
Controlerele grafice externe sunt componente adiționale într-un proiect integrat, care conduc la costuri suplimentare nedorite, dimensiune de placă și complexitate de design.
Grafica necesită o profunzime de culoare mare, conversie de format culoare, amestecare alfa și animație care îi conduc pe proiectanții embedded către un microprocesor (MPU). Acestea vin, în general, cu performanțe mai mari decât microcontrolerele, suplimentar unui nivel mai ridicat de complexitate.
Trecerea de la un proiect MCU la un proiect MPU, presupune, de asemenea, cunoașterea noilor paradigme de software și hardware care ar putea să nu fie disponibile în echipa dvs. de proiectare.
Din fericire, progresele recente în tehnologia grafică permit ca proiectele grafice să câștige o parte din complexitatea care altfel ar putea fi obținută numai cu MPU, fără a trebui să se investească în hardware nou precum și metodologii noi de proiectare software. În vreme ce unele aplicații necesită în mod absolut utilizarea unui microprocesor, mulți ingineri de proiectare pot beneficia de pe urma noilor progrese în zona capabilității grafice disponibile acum la microcontrolere. Restul acestui articol va analiza cum unele dintre aceste progrese pot fi utilizate pentru a implementa identificarea brandului în proiectele dvs. viitoare cu GUI integrat.
Controlere grafice integrate
Poate că cea mai centrală componentă a unui microcontroler grafic este perifericul controler grafic integrat. În forma sa de bază, acesta este perifericul responsabil cu preluarea imaginii din memorie și plasarea ei pe display. Această funcție ar putea fi asumată unui acces direct la memorie, sau unității DMA din interiorul microcontrolerului.
Totuși, într-un microcontroler cu adevărat grafic, un controler grafic integrat va executa sarcina mult mai eficient, cu mai multe funcții și opțiuni pentru a putea face ca aplicația să arate cât mai atractivă posibil. Există trei parametri principali utilizați pentru a descrie capabilitățile unui controler grafic într-un MCU: profunzime de culoare, dimensiune imagine și frecvență de cadre. În cele ce urmează vom vorbi despre profunzimea de culoare, deoarece alegerile din jurul acestui aspect au implicații majore în recunoașterea brandului.
Dimensiunea imaginii este pur și simplu înălțimea înmulțită cu lungimea display-ului în pixeli. Notați că dimensiunea în inch este un drum relativ dur pentru a descrie dimensiunea display-ului, deoarece aceeași rezoluție poate fi potrivită în numeroase dimensiuni de ecrane. Frecvența de cadre este frecvența cu care este redesenată o imagine pe display. Cu cât este mai mare frecvența de reîmprospătare, cu atât mai lină este tranziția pe care o vede utilizatorul final.
Tranzițiile mai ușoare, determinate de alegeri ale frecvențelor de peste 15 cadre pe secundă, fac ca produsul să arate o calitate superioară, adăugând la partea de experiență a utilizatorului și ecuația profitului de mai sus. Limitările microcontrolerelor tipice precum ceas, pixel și disponibilitate memorie vor impune adesea unele compromisuri în alegerea acestor trei elemente. De exemplu, o profunzime bogată și vibrantă a culorii poate necesita alegerea unui display mai mic decât cel dorit, cu scopul de a se potrivi aplicației și memoriei disponibile pe microcontroler.
Progresele recente în proiectare și tehnologia de fabricație au condus la o creștere majoră a memoriei disponibile în capsulă care a generat o creștere semnificativă a capabilităților microcontrolerelor grafice. Cu scopul de a aprecia importanța unor cantități mari de memorie integrată, trebuie să luăm în discuție profunzimea culorii.
Profunzimea culorii
Profunzimea culorii este definită de numărul de biți utilizați pentru indicarea culorii unui singur pixel într-o imagine de tip hartă de biți (bitmap). Cu cât sunt utilizați mai mulți biți pentru a descrie o culoare, cu atât mai subtile sunt diferențele dintre culori, de la o valoare la următoarea. Noile progrese în cantitatea de memorie disponibilă în cadrul unui microcontroler permit o utilizare uzuală a profunzimii de culoare de 32 biți. Aceasta pune în practică aproximativ 16.7 milioane de culori diferite. Profunzimea culorii este importantă pentru experiența clientului și brand în două căi semnificative.
Primul motiv privind importanța unor culori bogate este că acestea sunt corelate cu modul în care doriți ca utilizatorul final să interpreteze imaginea de pe display. Dacă aplicația dvs. se bazează pe o reprezentare realistă de fotografii sau artă, atunci utilizatorul final va considera calitatea produsului pe baza a cât de apropiată este redată imaginea respectivă de dispozitivul virtual.
Al doilea motiv are de-a face cu recunoașterea mărcii. Culorile joacă un rol extrem de important în ajutarea clienților de a identifica un brand. Nu numai că brandurile sunt foarte specifice (culoarea Pantone® și altele au construit o întreagă industrie pe acest concept), dar ele ajută, de asemenea, clienții să identifice dacă produsul este real sau fals. Imposibilitatea de a reprezenta precis o marcă prin profunzimea de culoare, poate avea un efect distrugător asupra percepției utilizatorului asupra calității dispozitivului pe care îl utilizează.
Utilizarea a 32 de biți de culoare (care include o descriere a culorii pe 24-biți și a nivelului de transparență pe 8-biți – în termeni tehnici, canal alfa) conduce la un preț mult mai mare dat de utilizarea memoriei într-o aplicație. Pentru un display WVGA (800×480), 32-biți de culoare înseamnă aproximativ 1.5 MB de memorie necesară numai pentru un buffer, sau reprezentarea a ceea ce este stocat în memorie.
După cum s-a menționat mai sus, există cazuri foarte rezonabile unde este importantă profunzimea culorii. Acestea includ reprezentarea de fotografii sau lucrări de artă și aplicații care oferă acces la web, unde prezentarea culorii de o terță parte este impredictibilă și variată (hărți, imagini și video). Deoarece microcontrolerele nu dispun în mod tipic de mai mult de 512KB de memorie pe cip pentru păstrarea imaginilor în memoria tampon, este posibil ca asemenea aplicații să necesite memorie externă.
Totodată, noile progrese în proiectarea plăcuțelor de siliciu, tehnologiile de încapsulare și de fabricare au condus la câștiguri majore privind cantitatea de memorie existentă pe cip. De exemplu, PIC32MZ DA de la Microchip, dispune de 32MB de memorie DDR2 DRAM într-o singură capsulă cu microcontroler grafic.
În acest caz, nu este nevoie de adăugarea în aplicație a unei memorii tampon externe. Astfel, sunt reduse costul, complexitatea și întreaga dimensiune a proiectului. În combinație cu un controler grafic pe trei nivele și un procesor grafic 2D cu funcții complete, circuitul PIC32MZ DA este un exemplu de progres în lumea controlerelor grafice înalt integrate disponibile proiectanților embedded pentru aplicații bazate pe interfețe grafice cu utilizatorul (GUI).
Unelte de dezvoltare grafică de bază
În cele din urmă, importanța unui set bun de unelte de proiectare, combinând în mod strâns automatizarea cu flexibilitatea, nu trebuie trecută cu vederea. Pentru a se atinge țintele atunci când se crează interfețe grafice cu utilizatorul, este importantă disponibilitatea unor unelte care să permită proiectanților să își petreacă timpul cu proiectarea de conținut, în loc de depanare de cod și programare iterativă inutilă. O abordare de proiectare a interfețelor grafice cu utilizatorul (GUI) prin care programatoarele integrate se pot transforma în adevărați experți UX se numește “What-You-See-Is-What-You-Get”, sau pe scurt WYSIWYG (ceea ce vezi este ceea ce primești). Intenția acestei abordări este ca unealta de dezvoltare să permită proiectantului să creeze o imagine în spațiul de proiectare al uneltei, care va arăta exact așa cum va fi atunci când aceasta va fi integrată în platforma hardware.
Atunci când se combină cu alte unelte care automatizează crearea de drivere pentru panouri grafice ne-standard, ele pot genera cu adevărat o experiență de proiectare de înalt nivel, eliminând timpul petrecut pe programare și depanare pentru interfața cu utilizatorul. Aceste unelte sunt disponibile astăzi, un astfel de exemplu gratuit fiind MPLAB Harmony v2 Software Framework de la Microchip. MPLAB Harmony oferă capabilități industriale de top, inclusiv nivel de proiectare, management memorie, drivere pentru evenimente și display, care sunt strâns cuplate cu uneltele existente, inclusiv generare de cod, depanator, Configurator MPLAB Harmony și MPLAB X.
Concluzii
O atenție deosebită pentru modul în care interfețele utilizator integrate conduc la experiențe pozitive, atrage utilizatorii să se întoarcă din nou și din nou la produsele finale, conducând la obținerea de avantaje legate de profit.
Din fericire, progresele recente asupra tehnologiilor grafice și de memorie ale microcontrolerelor permit proiectanților embedded să își dezvolte interfețele grafice GUI fără a trebui să învețe software nou și complex, precum și paradigme de proiectare hardware adesea asociate cu microprocesoarele. Alegerile corecte în ceea ce privește arhitectura și setul de unelte, pot simplifica mai mult ca oricând prezentarea brandului și pot conduce la impresionarea pozitivă a utilizatorilor.
Autor: Kurt Parker, Product Marketing Manager pentru Divizia MCU32 de la Microchip
Microchip Technology | www.microchip.com
