Definiţie
Acest articol prezintă un caz de afaceri pentru utilizarea cardurilor inteligente sau a SIM (Subscriber Identity Module = modul de identitate a abonatului) pe piaţă şi operaţiilor de reţea ale operatorilor de comunicaţii mobile. Cazul de afaceri se concentrează pe avantajele de piaţă, financiare şi tehnice ale cardurilor pentru operatorii de reţea şi pentru utilizatorii mobili. Mai sunt de asemenea discutaţi şi factorii externi care pot accelera primirea acestora din partea consumatorilor.
Introducere
Funcţionalitatea de bază a cardului SIM în comunicaţiile mobile este, în prezent, autentificarea abonatului şi roaming-ul. Deşi aceste caracteristici pot fi realizate cu o reţea centralizată inteligentă sau cu un handset inteligent, există câteva avantaje cheie care nu pot fi realizate fără folosirea cardului SIM, care este separat de un handset mobil. Aceste avantaje – o securitate mărită, logistică îmbunătăţită şi noi posibilităţi pentru piaţă – sunt factori cheie care diferenţiază efectiv ofertele de servicii mobile. Acest articol presupune cunoştinţe de bază din industria comunicaţiilor mobile şi are scopul de a discuta avantajele de securitate, problemele logistice, oportunităţile de piaţă şi avantajele pentru clienţi pe care le oferă cardurile inteligente.
Introducere în cardurile inteligente
Cardul inteligent este una din ultimele apariţii în lumea tehnologiei informaţiei. De mărimea unei cărţi de credit, cardul inteligent are un cip de siliciu încorporat, care îi permite să stocheze dar şi să comunice, cu ajutorul unui cititor, cu o staţie de lucru sau cu o reţea. Cipul are şi caracteristici avansate de securitate care protejează datele cardului.
Cardurile inteligente sunt de două feluri: cu microprocesor şi cu memorie. Cardurile cu memorie stochează pur şi simplu datele şi pot fi asemănate cu o disketă cu opţiuni de securitate.
Cardurile cu memorie depind de securitatea unui cititor de carduri pentru utilizare. Un card cu microprocesor poate adăuga, şterge şi manipula informaţie în memoria proprie. Este ca un computer în miniatură cu port de intrare şi ieşire, cu sistem de operare şi cu hard disk cu caracteristici proprii de securitate.
Cardurile inteligente au două tipuri diferite de interfeţe. Cardurile inteligente cu contacte pot fi introduse într-un cititor de carduri inteligente. Cititorul transferă datele de la şi către cip prin intermediul conectoarelor electrice ale cardului. Cardurile inteligente fără contacte electrice sunt trecute pe lângă cititor, iar transferul de date se face prin intermediul unei antene care aparţine cititorului. Acestea au un microcip electronic şi o antenă încorporate în card care permit comunicarea fără contact fizic. Cardurile fără contacte sunt soluţia ideală în cazurile în care tranzacţia trebuie efectuată rapid.
O a treia categorie, nou apărută, de carduri sunt cele cu interfaţă duală. Acestea permit atât o interfaţă cu contact cât şi una fără contact, având un nivel de securitate foarte bun.
Sunt două caracteristici care fac cardurile inteligente potrivite pentru aplicaţii în care sunt manipulate date personale sau care necesită un nivel mare de securitate. Mai întâi, deoarece un card inteligent conţine date şi mijloacele de a procesa aceste date, informaţiile pot fi procesate de o reţea fără a dezvălui datele. În al doilea rând, deoarece cardurile inteligente sunt portabile, utilizatorii pot avea la dispoziţie datele oricând şi oriunde, fără ca aceste date să fie păstrate în mediul de stocare al unei reţele, acolo unde informaţia poate fi accesată de persoane necunoscute (vezi figura 1.).
Un card inteligent poate restricţiona accesul la informaţie numai unei persoane autorizate care cunoaşte o parolă. Dacă această informaţie urmează să fie transmisă prin frecvenţe radio sau linii telefonice, este necesară o protecţie suplimentară. O formă de protecţie este cifrarea (date compactate). Anumite carduri inteligente pot face operaţiile de cifrare şi decifrare, astfel încât informaţia stocată poate fi transmisă fără a-i compromite confidenţialitatea. Cardurile inteligente pot cifra informaţia în miliarde de limbaje şi pot alege la întâmplare un limbaj diferit la fiecare comunicare. Acest proces asigură folosirea numai de carduri şi computere autentice şi face ca folosirea de persoane neautorizate a cardului sau de carduri neautorizate practic imposibilă.
Primele cinci aplicaţii pentru cardurile inteligente folosite în prezent sunt:
• telefonia publică – carduri telefonice cu memorie folosind tehnologia cu contact fizic;
• telefonia mobilă – telefoane mobile care permit identificarea abonatului şi directoare de servicii;
• operaţii bancare – carduri de plată pentru debit/credit şi portofele electronice;
• loyalty – stocarea de puncte pentru plata la benzinării;
• TV – chei de acces la servicii de transmisii TV
Avantajele folosirii cardurilor inteligente depind de fiecare aplicaţie. În general, aplicaţiile suportate de cardurile inteligente uşurează modul de acces la informaţie şi modul de realizare al plăţilor.
Aceste avantaje includ posibilitatea de a administra şi controla cheltuielile într-un mod mai sigur, reducând frauda şi consumul de hârtie şi eliminând necesitatea de formulare. Cardurile inteligente oferă şi posibilitatea de a avea un card care poate accesa mai multe servicii, reţele şi chiar Internetul.
Introducere în cardurile inteligente pentru comunicaţiile mobile
Cardurile inteligente oferă autentificarea sigură a utilizatorului, roaming sigur şi o platformă pentru servicii cu valoare adăugată în comunicaţiile mobile. În prezent, cardurile inteligente sunt folosite în principal în standardul GSM (Global System for Mobile Communications) sub forma cardurilor SIM. GSM este un standard dezvoltat pentru prima dată în Europa. În 1998 GSM Association a anunţat că sunt mai mult de 100 de milioane de abonaţi GSM. În ultimii ani GSM a făcut progrese importante pe pieţele mobile din America.
– va urma –