În acest articol vom continua prezentarea problematicii codurilor de bare, atât ca mod de definire şi reprezentare cât şi a unor dispozitive de citire şi interpretare a acestora, în care elementul receptor de informaţie este o fotodiodă. Reamintim că în numărul precedent al ziarului “Electronica azi” am prezentat cititoarele de coduri de bare în care elementul receptor de informaţie era un senzor CCD linear.
Deoarece în articolul precedent s-a strecurat o eroare în reprezentarea corectă a codului de bare din figura 1, facem rectificarea de rigoare şi prezentăm informaţia corectă în figura 1 a acestui articol.
Şi pentru că în România sunt răspândite codurile EAN-13 şi UPC, vom face mai întâi o prezentare mai detaliată a acestor coduri de bare.
EAN este abrevierea de la European Article Numbering şi reprezintă un sistem care a fost pus la punct ca urmare a iniţiativei, în 1974, a unui grup de producători şi distribuitori din 12 ţări europene de a dezvolta un sistem standardizat de numerotare a articolelor similar cu UPC (Universal Product Code).
Vom relua codul EAN-13 care a fost prezentat în numărul anterior al ziarului, cod aflat pe cutia de ambalaj a margarinei Wiesana, 594103212002. Împărţirea pe grupe de cifre după semnificaţie se face astfel:
• 594 – codul de ţară (România);
• 1032 – codul de firmă, Topway;
• 12002 – codul de produs, margarină;
• 9 – cifra de control.
Această identificare a unui articol poate fi reprezentată grafic printr-un simbol de cod de bare. Codul de bare permite ca numărul de identificare să poată fi citit de un dispozitiv, permiţându-se astfel achiziţia automată şi ulterior prelucrarea informaţiei.
Pentru identificarea unui număr EAN-13, simbolul grafic ales, cu coduri de bare, este prezentat în figura 1. Această structură a reprezentării codului EAN-13 are următoarele semnificaţii:
• Barele de gardă stânga, codificate 101;
• Caracterul indicator secund (second flag), codificat ca în tabelul 1, ca un caracter A de stânga;
• Primele cinci caractere reprezentând date, codificate ca în tabe-lul 1, ca şi caractere B de stânga;
• Secvenţa de gardă, central (central guard pattern), codificată 01010;
• Ultimele cinci caractere reprezentând date, codificate ca în tabe-lul 1, ca şi caractere de dreapta;
• Caracterul de control, codificat ca în tabelul 1, ca şi caracter de dreapta;
• Barele de gardă dreapta, codificate 101.
Se poate observa că reprezentarea grafică a elementelor de control este prelungită în partea de jos, ieşind în evidenţă barele de gardă stânga, secvenţa de gardă centrală şi barele de gardă dreapta. Acestea sunt folosite pentru încadrarea corectă a conţinutului informaţiei citite în codul de bare pe care îl conţine.
Bara neagră are semnificaţie de 1L (nivel 1 logic), iar cea albă de 0L (nivel 0 logic).
Tabelul 1
Codificarea caracterului indicator prim (first flag) pentru EAN-13 este reprezentată în tabelul 2.
Pentru o înţelegere mai uşoară, vom exemplifica prezentând grafic două coduri la care modificăm doar primul caracter, respectiv 594 103212002 9 şi 694 103212002 8 (evident că se modifică şi caracterul de control, aflat pe ultima poziţie). Reprezentarea grafică a celor două coduri apare în figura 2. Se constată că pentru primul cod, care începe cu 5, secvenţa de codificare este ABBAAB, iar pentru cel care începe cu 6 este ABBBAA (conform tabelului 2). Astfel se explică de ce reprezentarea grafică a secvenţei 941 este identică pentru cele două coduri, în timp ce secvenţa 032 este reprezentată diferit, deşi valorile numerice sunt identice.
Tabelul 2
Se poate trage concluzia că prima cifră din şir nu este reprezentată grafic ci este dedusă, caracterul indicator prim nefiind prezent în structura descrisă anterior, în paragraful cu descrierea reprezentării structurii fizice a EAN-13.
De fapt denumirea de “first flag” şi “second flag” provine de la faptul că primele două caractere erau destinate identificării ţării de origine, ulterior fiind alocate trei caractere pentru aceasta.
EAN-13 este un superset pentru codul UPC (Universal Product Code) care are dezvoltate trei versiuni: A, D şi E.
Versiunea A, cea mai uzuală, este folosită pentru codificarea unui număr de doisprezece digiţi.
Versiunea E, denumită şi cu zero suprimat, este un cod de şase digiţi utilizat pentru marcarea pachetelor de dimensiuni mici.
Versiunea D, care este de lungime variabilă, nu este folosită în mod uzual pentru marcarea pachetelor ci pentru aplicaţii speciale.
UPC, ca subset al EAN-13, este un caz particular în care “first flag” este nul. Aceasta duce la o inteligibilitate a reprezentării sub formă de cod de bare, din punctul de vedere al utilizatorului, în sensul că fiecare digit are o reprezentare unică pentru stânga şi una unică pentru dreapta. În figura 3 sunt prezentate aceleaşi coduri ca în figura 2, de data aceasta în format UPC-A (evident cu un digit lipsă, datorită faptului că UPC, având first flag nul, are 12 digiţi reprezentabili).
Construcţia codului UPC-A este următoarea:
• Barele de gardă stânga, codificate 101;
• Caracterul numărului sistem, codificat ca şi caracter de stânga;
• Primele cinci caractere reprezentând date, codificate ca şi caractere de stânga;
• Secvenţa de gardă, central (central guard pattern), codificat 01010;
• Ultimele cinci caractere reprezentând date, codificate ca şi caractere de dreapta;
• Caracterul de control, codificat ca şi caracter de dreapta;
• Barele de gardă dreapta, codificate 101.
Caracterul numărului sistem are următoarea semnificaţie:
Codificarea ca şi caracter de stânga la UPC-A este identică cu cea a caracterelor EAN-13 de tip A (vezi tabelul 1).
Logica de calcul a sumei de control este identică pentru EAN şi UPC, fiind următoarea
:
1. Se defineşte digitul din dreapta ca fiind impar (digitul de date, nu cel de control);
2. Se sumează toţi digiţii din poziţii impare iar rezultatul se înmulţeşte cu 3;
3. Se sumează toţi digiţii din poziţii pare;
4. Se adună rezultatele din paşii 2 şi 3;
5. Se determină cel mai mic număr care adăugat rezultatului de la pasul 4 va da un multiplu de 10, acesta fiind digitul de control.
Vom face un mic exemplu pe un cod EAN (primul din figura 1) şi pe unul UPC (primul din figura 2).
EAN
Suma poziţiilor impare (O – odd‚ impar) este 9+1+3+1+0+2=16 x 3 = 48 (pasul 2).
Suma poziţiilor pare (E – even, par) este 5+4+0+2+2+0=13 (pasul 3)
48+13=61 (pasul 4)
61+9=70 (pasul 5), deci 9 este cifra de control
UPC
Suma poziţiilor impare este 5+4+0+2+2+0=13 x 3= 39 (pasul 2)
Suma poziţiilor pare este 9+1+3+1+0=14 (pasul 3)
39+14=53 (pasul 4)
53+7=60 (pasul 5), deci 7 este cifra de control
În continuare vom prezenta două tipuri de dispozitive care sunt destinate citirii codurilor de bare. Spre deosebire de cele prezentate în numărul precedent al ziarului, acestea folosesc, pentru citirea codului de bare, fotodiodele. Deoarece fotodioda este un traductor punctual, pentru interpretarea unui cod spaţial este necesară introducerea unei mişcări relativ uniforme între traductor şi codul de bare.
După natura acestei mişcări, cititoarele de cod de bare sunt de două feluri:
– cititoare de cartele cu coduri de bare (Bar Code Slot Reader), la care elementul aflat în mişcare este codul de bare imprimat de obicei pe o cartelă;
– cititoare de cartele cu coduri de bare de tip creion, “pen”, (Bar Code Pen Scanner), la care elementul aflat în mişcare este cititorul, codul de bare rămânând fix.
Din prima categorie prezentăm în figura 4 cititorul de cartele MT-412. Acesta are o singură pereche emiţător-receptor, fiind produs, din punct de vedere al spectrului, în două variante, respectiv în vizibil (roşu 660 nm) sau infraroşu apropiat (930 nm).
Datorită construcţiei deosebite, (fiind etanşat şi protejat de o carcasă metalică), poate fi folosit în mediu industrial, pentru contorizarea intrărilor şi ieşirilor personalului, putând fi montat atât în poziţie orizontală cât şi verticală (pe un perete, de exemplu).
Din cea de-a doua categorie prezentăm în figura 5 cititorul de tip “pen”, MT-525×1. Aceste cititoare se folosesc de obicei în activităţi de birotică.
Ambele tipuri de cititoare pot fi cuplate la PC AT/XT, PS/2, Notebook PC, IBM 5550, PS-55, RS-232, permiţând realizarea de aplicaţii dintre cele mai variate. Principala caracteristică a acestor două tipuri de cititoare de coduri de bare cu fotodiode este uniformitatea şi viteza deplasării relative dintre cititor şi codul de bare. Mai multe date tehnice şi funcţionale pot fi găsite pe www.seektron.ro unde sunt prezentate, printre multe alte dispozitive, şi aceste două cititoare de coduri de bare.
Mai multe informaţii tehnice şi comerciale pot fi obţinute de la:
Ing. Liviu Lazăr
www.seektron.ro
Tel: 0244-185920
e-mail: liviu.lazar@go.ro