Categorii de sarcini
Pentru fiecare tip de găzduire descris mai sus există diferite sarcini care trebuie îndeplinite la crearea şi implementarea prezenţei electronice a unui comerciant. Unele din aceste sarcini pot fi realizate de comerciant, altele pot fi realizate de furnizorul de servicii, iar câteva de către o a treia parte, în numele comerciantului sau furnizorului de servicii.
• setarea şi configurarea site-ului – planificarea, arhitectura sistemului (un singur server sau servere distribuite), instalarea şi configurarea;
• acceptarea şi suportul clientului – setarea magazinului virtual, întreţinerea catalogului, întreţinerea magazinului virtual, administrarea comenzilor, administrarea cumpărătorilor şi realizarea rapoartelor;
• administrarea şi operarea site-ului – administrarea sistemelor, întreţinerea site-ului, efectuarea plăţilor, realizarea rapoartelor şi servirea şi suportul clienţilor;
• sarcini finale – procesarea plăţilor, calcularea taxelor şi direcţionarea comenzilor;
Componente ale sistemelor de găzduire a comerţului electronic
Instrumente pentru crearea site-ului de Web
Construirea unui server de tranzacţionare de către clienţi – site-urile pentru comerţ funcţionează pe site-uri Web – se face cu instrumente pentru crearea de pagini de Internet, pagini care conţin un buton special de cumpărare, buy button.
Găzduirea şi publicarea site-ului de Web
Odată realizată pagina de prezentare a magazinului virtual, site-ul poate fi publicat pe orice server dorit de client şi permis de furnizorul de servicii pentru comerţ. Furnizorul de servicii pentru comerţ poate oferi vânzătorului funcţii de tranzacţie on-line.
Serverul de tranzacţionare
Serverul de tranzacţionare realizează tranzacţii de plăţi de pe card (folosind tehnologii electronice standard pentru asigurarea securităţii) în numele comerciantului şi al clientului. El trebuie să conţină o interfaţă de programare a aplicaţiilor (API, application programming interface) pentru efectuarea plăţilor, care este folosită pentru toate tipurile şi funcţiile de plată: primire, aprobare, stocare şi refondare. Serverul de tranzacţionare manipulează cererile de autorizare necesare, înregistrarea tranzacţiilor şi stabilirea de comun acord a informaţiilor necesare tranzacţionărilor cu comerciantul, cu compania care eliberează cărţile de credit şi cu clientul. Serverul de tranzacţionare controlează procesul de efectuare a plăţii, de la comunicarea cu clientul până la încasarea banilor de către banca comerciantului. Tranzacţiile trebuie înregistrate pentru uşurarea rezolvării eventualelor reclamaţii şi pentru rapoarte ulterioare. Serverul de tranzacţionare trebuie de asemenea să conţină o componentă pentru procesarea digitală a certificărilor pentru organizaţii, folosind un software de certificare sau tehnologii pentru urmărirea securităţii. Pe un server de tranzacţionare pot opera mai mulţi comercianţi.
Securitatea serviciilor şi produselor
SET, dezvoltat în comun de Visa şi MasterCard, este standardul pentru tranzacţii electronice sigure. Un protocol standard, deschis, realizat de mai mulţi producători, pentru plăţi prin Internet, SET oferă integritatea mesajelor, autentificarea tuturor datelor financiare şi codarea informaţiilor private.
Sistemele de înregistrare reduc riscul în comerţul electronic prin autentificare, folosind standarde SET, care în schimb conduc la eficientizarea costurilor şi crează noi posibilităţi de profit.
Sisteme de plată
Sistemele de plată necesită componente aflate la consumatorul final (PC-ul de acasă, etc.), la sistemul de tranzacţionare al comerciantului (la sediul comerciantului sau în mediul furnizorului de servicii) şi la sediul băncii.
Consumatorii trebuie să fie încredinţaţi că informaţiile financiare sunt confidenţiale; acest lucru este realizat prin valeţi electronici sau software pentru cărţi de credit la locaţia consumatorului. Informaţiile privind creditul consumatorului sunt trimise către serverul de tranzacţie, care poate să accepte mai multe moduri de plată electronică, aşa cum un magazin obişnuit poate accepta informaţii privind cărţile de credit sau de debit. Serverul de tranzacţionare trebuie de asemenea să conducă procesul de efectuare a plăţii, de la comunicaţiile cu consumatorul şi până la plata la bancă. Trebuie stocate înregistrări ale tranzacţiilor pentru uşurarea eventualelor reclamaţii şi pentru rapoarte ulterioare. Serverul de tranzacţionare conţine de asemenea componente pentru procesarea digitală a certificării organizaţiilor, folosind un software pentru certificare. Băncile folosesc porţi de acces pentru decodarea informaţiilor private primite de la serverul de tranzacţionare al comerciantului despre consumator şi conduc la realizarea tranzacţiei. Serverul de tranzacţie menţine informaţii detaliate despre tranzacţiile de plată, permiţând reglarea disputelor între companii sau reglări de conturi.
Posibilităţi de implementare
Nu există un numitor comun
Pe piaţa comerţului electronic nu există un model dominant de implementare. Tehnologiile de comerţ electronic descrise în acest curs vor fi implementate în diferite moduri, în funcţie de piaţa urmărită de comerciant şi de strategia de afaceri.
Piaţa actuală a serviciilor de comerţ electronic este o rezultantă a diversităţii acestor modele de implementare. Este greu de spus care dintre modele are o răspândire mai mare. În acelaşi timp, noutatea comerţului electronic – comerţul electronic este încă în primele stadii ale dezvoltării sale – permite o experimentare largă. Adăugând faptul că această nouă tehnologie a început de curînd să aducă profit celor care o folosesc, este clar că vom continua să vedem în scurt timp o serie de noi modele de implementări care să fie testate.
În timp ce piaţa celor care găzduiesc servicii de comerţ electronic se remarcă prin diversitatea modelelor de implementare, încep să se contureze un număr de factori distincţi. Tot mai mult aceşti factori devin critici în alegerea strategiei celor care găzduiesc servicii de comerţ electronic. Pe măsură ce aceşti factori câştigă din ce în ce mai mulţi aderenţi, ei încep să devină punctele cheie în jurul cărora se poate construi strategia de comerţ electronic.
Factori strategici care se conturează
Problemele critice care sunt luate din ce în ce mai mult în considerare pentru alegerea strategiei celor care găzduiesc servicii de comerţ electronic sunt următoarele:
• segmentul de piaţă – SMB pentru întreprinderile mari;
• modelul de afacere – procesarea tranzacţiilor sau furnizarea de servicii comerciale.
Câteva definiţii
Segment de piaţă
Cine este clientul care va fi găzduit de gazda pentru servicii de comerţ electronic? Decizia de alegere a segmentului ţintă depinde de un număr de factori, printre care:
• relaţia existentă a gazdei cu segmentul ţintă – Va fi o ofertă complet nouă pentru un client nefamiliarizat cu ea? Sau va fi o ofertă nouă pentru un client fidel;
• întreprindere către întreprindere, întreprindere către un client particular sau ambele – Întreprinderile vor vinde altor întreprinderi sau clienţilor particulari;
• resursele şi posibilităţile gazdei pentru comerţul electronic.
Clienţii întreprinderi mari cer de obicei mai multe informaţii şi mai multă atenţie din partea gazdei serviciilor de comerţ electronic decât clienţii SMB. În acelaşi timp, clienţii SMB nu-şi pot permite, de obicei, servicii scumpe din partea furnizorului de servicii de Internet. Gazda trebuie să-şi cunoască foarte bine competenţele, dacă aceste competenţe fac faţă serviciilor cerute de clienţi, iar în cazul în care acestea nu corespund, ele trebuiesc dezvoltate.
• cerinţele clientului – Întreprinderile mari pot cere mai multe facilităţi şi funcţii decât un SMB, ceea ce implică costuri mai mari din partea gazdei de servicii pentru comerţul electronic;
• dinamica pieţei – Care dintre segmentele de piaţă au nevoie de servicii de poştă electronică acum şi în viitor?
Modelul de afacere
Care sunt principalele afaceri care au nevoie de servicii de comerţ electronic? În ce tipuri de afaceri doreşte gazda de servicii electronice să intre? Există câteva caracteristici generale despre modelele de afaceri care sunt valabile, indiferent de modelul adoptat de gazda de servicii electronice, după cum urmează:
• strategia de comerţ electronic pe termen lung a gazdei şi poziţia viitoare datorată creşterii activităţii clienţilor – Unde vreau să ajung peste doi, cinci, chiar zece ani?
• relaţia actuală de afaceri a gazdei cu segmentul de piaţă – Va fi aceasta o ofertă complet nouă pentru clienţi noi? Sau aceasta va fi o ofertă nouă pentru clienţi fideli;
• întreprindere către întreprindere, întreprindere către consumatorul final sau amândouă – Vor vinde comercianţii către alţi comercianţi sau către consumatorul final?
Oricum, gazda trebuie să rezolve un punct cheie în stabilirea unui mediu de găzduire pentru comerţul electronic. Problema modelului de afaceri care stabileşte planul de implementare al gazdei este diferenţa dintre procesorul de tranzacţie (sau ofertantul de comerţ) şi un furnizor de servicii pentru comerţ.
Supervizorul plăţilor
• oferă funcţii pentru efectuarea plăţilor (procesarea tranzacţiilor la distanţă) pentru clienţii ale căror vânzări sunt create separat;
• oferă funcţii pentru efectuarea plăţilor pentru vânzări care pot fi găzduite separat;
• oferă soluţii externe pentru securitate, scutind astfel clientul de implementarea de securitatea serverelor, etc.;
• susţine infrastructura pentru efectuarea plăţilor pentru volume mari de tranzacţii pentru clienţi şi oferă servicii pentru efectuarea plăţilor.
Furnizorul de servicii pentru comerţ
• oferă servicii de comerţ terminal-terminal pentru clienţi, inclusiv crearea de conţinut, găzduire, procesarea plăţilor şi integrarea cu sistemele terminale ale clienţilor (inventare, plată, transport, etc.);
• oferă un mediu integrat pentru servicii de comerţ, care combină găzduirea cataloagelor electronice de produse cu procesul de tranzacţie;
• oferă un mediu robust, modificabil, sigur pentru găzduirea cataloagelor clienţilor, cu lărgime de bandă mare şi multe nivele de servicii.
Aceste două probleme cheie, segmentul de piaţă şi modelul de afacere, vor influenţa planurile de implementare pentru gazdele de servicii de comerţ. Tabelul 1 arată căile posibile de implementare care pot fi realizate, ţinând cont de aceste probleme.
Aurelian Blejan
