Acest detector este construit folosind o diodă IR. Detectorul IR poate fi folosit în multe aplicaţii cum ar fi alarme, comutatoare (aprinderea unui lumini sau deschiderea unei uşi la apropierea unui obiect), etc.
Pe scurt, circuitul constă dintr-un emiţător IR şi un receptor IR (de exemplu, în cazul de faţă, receptorul Siemens SFH506-38 folosit în unele receptoare de televiziune). Emiţătorul IR se constituie din două circuite integrate 555 (IC 1, IC 2) “legate” într-o schemă simplă de astabil aşa cum se arată în figura alăturată.
La ieşirea 3 a circuitului IC 2 se obţine un tren de impulsuri cu frecvenţa de 38kHz.
Receptorul este constituit cu circuitul integrat 555 (IC 3) montat într-o schemă de monostabil. Odată recepţionat semnalul IR, monostabilul (IC 3) este pornit şi “rămâne” în această stare câtă vreme sunt recepţionate semnalele IR.
Când transmisia s-a terminat, IC 3 trece după câteva secunde în poziţia “OFF” (întârzierea este dată de oscilatorul R7 – C5). Folosind un rezistor de 470 k ohmi şi un condensator de 4,7mF se obţine o întârzire de 3 secunde.
Sensibilitatea emiţătorului se reglează din potenţiometrul VR 1. Cu o valoare a rezistenţei acestuia de 20 de ohmi, se pot “observa” “ţintele” aflate la o distanţă de 25 cm de detector.