În mod tradiţional, existau două abordări pentru transmiterea reţelelor FoIP: metode în timp real şi metode de tip “stochează şi trimite”. Principala diferenţă între cele două abordări constă în trimitere şi metoda de confirmare a recepţionării. Frame Relay Forum a definit un protocol în timp real pentru transmisia de cadre de fax. Mai mult, ITU şi IETF (Internet Engineering Task Force) colaborează pentru evoluţia continuă atât a standardului de reţea în timp real FoIP (T,38) cât şi a standardului de reţea de tip stochează şi trimite FoIP (T.37). T.37 şi T.38 au fost aprobate de către ITU în iunie, 1998. Mai mult, T.38 este protocolul pentru transmisia de fax ales pentru H.323.
Există posibilităţi extraordinare pentru economii de costuri prin transmiterea de apeluri de fax prin pachete de reţea. Datele de fax sunt digitale în forma lor originală. Ele sunt oricum modulate şi convertite într-o formă analogică pentru transmiterea prin PSTN. Această formă analogică foloseşte 64 kbps din lărgimea de bandă în ambele direcţii.
IWF pentru FoIP face conversia inversă, transmiţând datele digitale cu ajutorul pachetelor de reţea şi apoi reconvertind datele digitale în date analogice pentru aparatul de fax receptor. Acest proces de conversie reduce lărgimea de bandă necesară pentru transmiterea unui fax, deoarece forma digitală este mult mai eficientă şi transmisia de fax este jumătate duplex (adică este folosită o singură direcţie la un moment dat). Cea mai mare rată pentru transmisia fax este 14.4 kbps într-o direcţie. O ilustrare a acestui proces este arătată în figura 1.
O aplicaţie pentru pachete de fax, arătată în figura 2, este o configurare de reţea a unei companii cu multe birouri care doreşte să folosească pachete de reţea în locul reţelelor la distanţă, pentru a oferi acces fax biroului principal. IWF este implementarea fizică a hardware-lui şi software-lui care permite transmisia de fax cu pachete de reţea. IWF trebuie să suporte interfeţe analogice care direcţionează aparatele fax către ramurile reţelei şi către un PBX central. IWF trebuie să emuleze funcţiile unui PBX pentru aparatele fax.
Procedura de apel fax PSTN
Acest paragraf descrie etapele unui apel fax standard prin PSTN astfel încât poate fi analizată prelucrarea necesară pentru o transmisie fax sigură cu pachete de reţea. Astăzi aparatele fax folosesc uzual transmisia implementată cu protocoalele T.30 şi T.4 din recomandările ITU. Protocolul T.30 descrie formatarea datelor nepaginate, cum ar fi mesajele folosite pentru interogarea capabilităţilor. Protocolul T.4 descrie formatarea datelor imagine paginate.
T.30 şi T.4 au evoluat foarte mult în cursul timpului şi acum sunt foarte complexe, pentru că acestea încearcă să descrie comportarea unui set configurabil de aparate de fax. Sincronizarea mesajelor şi fazelor apelului este critică şi este o cauză principală a problemelor care apar în transmisiile pe reţelele FoIP.
Apelul fax PSTN este împărţit in cinci etape, după cum este arătat în figura 3. Acest exemplu presupune că apelul este realizat fără erori. Procedura se complică dacă apar erori sau dacă este nevoie de adaptarea modemului. Cele cinci etape sunt următoarele:
• stabilirea apelului;
• controlul şi posiblitităţile de schimb;
• transferul paginii;
• semnalizarea sfârşitului de pagină şi pentru pagini multiple;
• eliberarea apelului.
Stabilirea apelului
Apelul de fax este stabilit ori printr-un proces manual, adică cineva formează numărul şi trece aparatul în modul fax, ori printr-o procedură automată, prin care nu este necesară prezenţa umană. În ambele cazuri aparatul fax care este chemat returnează un ton de răspuns, numit CED (CallEd station IDentification = identificarea staţiei care a făcut apelul), acesta fiind tonul de frecvenţă înaltă pe care îl auziţi când apelaţi un aparat fax. Dacă apelul este automat, staţia apelantă va marca apelul de fax cu un ton de apel (CNG), care este un ton scurt, periodic care începe imediat după ce numărul este format. Aceste tonuri sunt generate pentru a permite operatorului uman să îşi dea seama că există un aparat la celălalt capăt. Ele mai sunt folosite, deşi nu se poate avea încredere în aceasta, pentru a recunoaşte prezenţa unui apel de fax.
Controlul şi posibilităţile de schimb
Etapa de control şi posibilităţi de schimb a apelului de fax este utilă pentru a identifica capabilităţile aparatului fax de la celălalt capăt. În această etapă se mai negociază şi condiţiile acceptabile pentru apel. Schimbul mesajelor de control prin intermediul apelului de fax se face cu viteză mică (300 bps) în modul modulaţie. Înaintea fiecărui mesaj de control este trimis un preambul de o secundă care permite ajustarea canalului de comunicaţie pentru o transmisie sigură.
Aparatul fax apelant începe procedura prin trimiterea unui mesaj cu DIS (Digital Identification Signal = semnal digital de identificare), care conţine capabilităţile aparatului fax. Un exemplu de capabilitate care poate fi identificată în acest mesaj este suportul pentru rata de date de semnalizare V.17 (14.000 bps). În acelaşi timp sunt trimise şi mesajele CSI (Called Subscriber Information = informaţii despre abonatul apelat) şi NSF (Non Standard Facilities = posibilităţi nestandardizate).
NSF sunt capabilităţile pe care le are un anumit aparat de fax produs de un anume producător care îl diferenţiază de aparatele celorlalţi producători. Aceste caracteristici nu sunt necesare pentru ca aparatul să funcţioneze în reţea.
Îndată ce aparatul apelant primeşte mesajul DIS, acesta determină condiţiile în care se face apelul prin examinarea capabilităţilor sale. Aparatul apelant răspunde cu un DCS (Digital Command Signal = semnal de comandă digital), care defineşte condiţiile în care se face apelul.
În această etapă începe ajustarea modemului de înaltă viteză. Modemul de înaltă viteză va fi folosit în etapa următoare a apelului de fax pentru a trimite datele din pagină. Aparatul fax apelant trimite un TCF (Training Check Field = câmp de control al ajustării) prin sistemul de modulaţie pentru a verifica reglarea şi pentru a se asigura că este acceptată rata de transmisie de date necesară pe canal. Aparatul fax apelat răspunde cu un CFR (Con Firmation to Receive = confirmare de recepţie), care indică faptul că toate capabilităţile şi viteza de modulaţie au fost confirmate şi că pagina de fax poate fi trimisă.
Transferul paginii
Modemul de înaltă viteză este folosit pentru a transmite pagina de date care a fost scanată şi compactată. El foloseşte protocolul ITU T.4 standard pentru a formata pagina de date pentru transmisia prin canal.
Semnalizarea sfârşitului de pagină şi multipagină
După ce pagina a fost transmisă cu succes, aparatul fax apelant trimite un mesaj EOP (End Of Procedures = terminarea procedurilor) dacă apelul de fax este complet şi toate paginile au fost transmise. Dacă a fost trimisă doar o pagină şi mai trebuie trimise şi alte pagini el trimite un semnal MPS (MultiPage Signal = semnal de pagini multiple). Aparatul apelat va răspunde cu un mesaj de confirmare MCF (Message ConFirmation = mesaj de confirmare), pentru a indica că mesajul a fost recepţionat cu succes şi că este pregătit pentru recepţionarea mai multor pagini.
Eliberarea apelului
Ultima etapă a apelului este etapa de eliberare, în care aparatul apelant trimite un DCN (Disconnect message = mesaj de deconectare). Deşi mesajul DCN indică faptul că apelul de fax este terminat, el nu este o indicaţie sigură, deoarece aparatul fax se poate deconecta înainte de terminarea apelului, fără să trimită mesajul DCN.
Ing. Aurelian Blejan