Apariţia sistemului DVB-T (Digital Video Broadcasting – Terestrial) a apărut în primul rând ca o necesitate din dorinţa de a transmite mai multe canale de televiziune într-o calitate superioră cât şi din faptul că spectrul de frecvenţe este o resursă limitată care trebuie exploatată într-un mod raţional. S-a discutat şi se discută enorm referitor la faptul că spectrul radio a devenit neîncăpător la un număr uriaş de servicii pe care trebuie să le susţină (posturi de radio, posturi TV, telefonie, comunicaţii radio, internet). În acest scop la nivelul Comunităţii Europene au fost elaborate documente referitoare la trecerea de la televiziunea analogică actuală la televiziunea digitală. Conform acestor normative până la sfârşitul anului 2012 toate transmisiile analogice actuale vor trece în digital. Acest proces va atrage după sine două componente: pe de o parte toate posturile de televiziune (posturi publice cu acoperire naţională, posturile private cu acoperire naţională şi posturile locale) vor fi obligate să modernizeze reţeaua de emiţătoare în noul format, iar pe de altă parte să înceapă producerea şi comercializarea echipamentului de recepţie. Banda alocată pentru TDT (televiziune digitală terestră) este banda UIF (470-862 Mhz) care este utilizată în prezent pentru transmisii TV analogice. Nivelul minim acceptat la recepţie va fi 39 dBuV la frecvenţa de 470 Mhz, 42 dBuV la frecvenţa de 630 Mhz, respectiv 45 dBuV la frecvenţa de 860 Mhz.
Emisia digital terestră se face în format MPEG-2 (care este comună cu transmisiile digitale prin satelit DVB-S cât şi în reţelele de cablu DBV-C) fiind o transmisie multipurtătoare COFDM cu modulaţie în quadratură 64 QAM (sau 16 QAM). În momentul de faţă în Europa există posturi de televiziune TDT în Marea Britanie, Suedia şi Spania încă din anul 1999 şi se vor alătura până în anul 2002 altele din Germania, Franţa, Norvegia, Finlanda, Danemarca şi Irlanda. Din câte am înţeles, se vorbeşte şi în ţara noastră de un plan de reorganizare şi administrare a spectrului radio.
Din punct de vedere tehnic, transmisia digitală terestră constă în digitizarea şi comprimarea informaţiei în format MPEG-2. În acest fel, în cadrul unui canal TV de 8 Mhz (cât este alocat în banda UIF), se pot transmite 3 până la 5 programe TV, programe de radio şi alte servicii ştiind că banda UIF cuprinde canalele 21-69, deci un total de 49 canale prin care pot fi transmise până la 245 posturi de televiziune.
Calitatea transmisiei este excepţională în comparaţie cu transmisiile actuale permiţând formate 3/4, 16/9 sau înaltă rezoluţie. În momentul actual, partea de recepţie nu este inclusă în televizor urmând a fi integrată în viitor. Astăzi, receptoarele DBV-T sunt aparate de sine stătătoare care se conectează la televizor fie prin borna de RF sau mufa Euroscart. Semnalul este captat din eter cu ajutorul unei antene de UIF, şi în acest sens producătorii deja au lansat pe piaţă antene TV dedicate aşa cum este arătat în figura 1.
Receptorul DVB-T nu este doar un simplu receptor TV (figura 2) deoarece în afară de programe de televiziune sunt emise programe de radio având calitate CD precum şi alte servicii interactive. De fapt receptorul este un terminal multimedia, foarte asemănător cu un calculator personal deoarece este prevăzut cu tastatură şi mouse, porturi serial, USB, PCMCIA, port pentru joystick posibilitate de conectare cu o imprimantă şi modem telefonic de 56 Kbps. Pe portul PCMCIA (folosit la calculatoarele personale portabile), se poate conecta un modul cu acces condiţionat necesar decodării.
În continuare, ne vom referi la situaţia actuală din Spania unde aşa cum am arătat există posturi de televiziune digitală. În momentul de faţă există 6 televiziuni care emit, una care are acoperire naţională şi celelalte cu acoperire parţială a teritoriului. Televiziunea cu acoperire naţională a obţinut licenţa pentru 4 canale adiacente prin care transmite un număr de 17 programe TV, 5 programe de radio stereo având calitate CD precum şi serviciul digital interactiv WOP.
Acest serviciu permite vizionarea programelor PPV (Pay Per View) care reprezintă vizionarea unor filme sau evenimente sportive programate şi plata doar a acestor servicii. De fapt, utilizatorul are posibilitatea de navigare (program asemănător unui browser de PC) şi selecţie a programului pe care doreşte să îl urmărească. Receptorul trimite automat prin modem pe linia telefonică comanda şi datele de identificare. De asemenea, aparatul permite accesul la internet, serviciul de poştă electronică, comerţ electronic, servicii bancare şi jocuri interactive.
În momentul de faţă în banda UIF sunt emise atât canale analogice cât şi digitale existând posibilitatea interferenţelor în cazul canalelor adiacente. Aşa cum am arătat există un plan referitor la repartizarea canalelor TV până în 2012 dată limită pentru încetarea transmisiilor analogice. Astfel, canalele 66-69 vor fi utilizate pentru canalele publice naţionale, canalele 57-65 pentru canalele cu acoperire naţională şi canalele 21-56 pentru posturile locale. Deja, majoritatea producătorilor şi-au îndreptat atenţia spre proiectarea şi realizarea de echipamente destinate recepţiei digitale terestre individuală şi comunitară.
Informaţii suplimentare:
Ing. Adrian Andrei
Antech 98 s.r.l.
Tel/fax: 01-675.70.66
e-mail: aandrei@mailbox.ro
www.alcad.net