În ultimul deceniu, computerul şi internetul au schimbat modul în care lucrăm, învăţăm sau ne petrecem timpul liber. În curând ne vor schimba modul în care gătim, dormim sau mergem la baie. Cuptorul va putea memora reţete, fierbătorul de cafea va porni singur, dimineaţa, când opreşti ceasul deşteptător, iar toaleta va analiza şi trimite un email doctorului personal în caz de nevoie. Cheia pentru ca toate acestea să devină realitate este comunicarea între diferitele echipamente.
Aproape toate marile companii de software şi electronice s-au înscris în lupta pentru creerea unui standard de comunicare între echipamentele electrocasnice.
Trei standarde funcţionează deja la nivel experimental şi luptă pentru a se impune.
Creat de o alianţă de peste 1500 de companii, printre care Microsoft, Ericsson, Nokia, Motorola şi Intel, Bluetooth, este de departe cel mai mediatizat standard. Comunicaţia se face prin unde radio, într-un spectru de 2,4GHz, ceea ce va asigura compatibilitatea de comunicare în întreaga lume. Semnalul va fi full-duplex cu schimbarea frecvenţei de 1600 de ori pe secundă, între 79 de frecvenţe la intervale de 1MHz. Un maximum de 7 conexiuni pot fi deschise simultan. Specificaţii detaliate şi informaţii pentru cei care vor să dezvolte proiecte folosindu-se de acest standard, se pot găsi gratis la adresa:
http://www.bluetooth.com/.
Un alt standard, dar care nu beneficiază de avantajul comunicaţiei la distanţă este Microsoft Universal Plug and Play (UPnP). Dezvoltat de 3Com, HP, General Electric şi IBM se bazează pe standarde deja existente cum ar fi IP, HTTP si XML. Funcţionează pe principiul existenţei în reţea a unor puncte de control (un laptop spre exemplu) care au rolul de a detecta apariţia unui nou echipament şi de a monitoriza şi prelucra evenimentele. UPnP este compus din şase funcţii (sau layers): adresare echipament (device addressing), detectare echipament (device discovery), descriere echipament (device description), transmiterea unei acţiuni (action invocation), transmiterea unui eveniment (event messaging) şi prezentare sau interfaţă om-maşină. Standardul este independent de sistemul de operare şi funcţionează pe orice reţea obişnuită (fie ea DHCP sau Auto IP). Alte standarde adiţionale au fost definite HTTPMU şi HTTPU (HTTP Multicast UDP, folosit pentru transmisiile de la punctul de control şi HTTP Unicast UDP, folosit pentru transmisiile către punctul de control). Atât Microsoft cât şi Intel oferă gratis kit-uri pentru dezvoltarea de aplicaţii utilizând UPnP la adresele http://intel.com/ial/upnp
sau http://upnp.sourceforge.net (Intel Linux SDK) respectiv
http://www.microsoft.com/hwdev/upnp (Microsoft SDK pentru Windows).
Bazat pe limbajul Java, şi creat de Sun Microsystems alături de Oracle, Motorola, Sony şi CISCO, Jini are avantajul de a folosi doar tehnologii şi standarde deja existente. Principalul rol îl joacă protocoalele create odată cu Java RMI (Java Remote Method Invocation), ce permit mutarea obiectelor cu proprietăţile lor în cadrul unei reţele. Greu de implementat pe un aparat electrocasnic, Jini îşi găseşte cu precădere aplicaţie în industria telecomunicaţiilor şi a transporturilor. Pentru mai multe detalii vizitaţi http://www.sun.com/jini .
Deşi puţini au anunţat o dată de lansare pe scară largă a unor produse care să folosească una dintre aceste tehnologii, se estimează că în maximum 2 ani, folosirea unor aparate electrocasnice care să comunice între ele va fi un lucru obişnuit.
Bogdan.Nita@eAlliance.ro