Elemente pasive de distribuţie
Componentele pasive de distribuţie folosite sunt splittere şi tap-off (distribuitoare).
Spliterele sunt componente pasive care permit repartizarea semnalului la un număr de 2, 3, 4, 6, 12, etc. ieşiri pornind de la o singură intrare. Distribuitoarele au intrare şi ieşire şi un număr de 1, 2, 4, 6, 8, 12, etc. ieşiri cu atenuări diferite 6, 9, 12, 16, 20, 24, 27, 30dB. Atenuarea între intrare şi ieşire este foarte mică: 0,8 … 2dB. Ambele tipuri de componente sunt proiectate pentru domeniul 5 – 1000Mhz pentru TV sau 5 – 2150Mhz pentru banda TV şi SAT.
În figura 1 sunt prezentate principalele tipuri de distribuitoare cu 2 sau 4 ieşiri care sunt folosite în reţele de distribuţie comunitară (de exemplu blocuri de locuinţe).
Parametrul tap loss reprezintă atenuarea de distribuţie către abonaţi, iar parametrul through loss reprezintă atenuarea între intrare şi ieşire de linie.
În figura 2 este prezentată o distribuţie realizată folosind tap-off cu patru ieşiri pentru fiecare nivel (4 apartamente pe nivel) pentru un număr de 12 etaje.
Se pot observa nivelul semnalului la abonaţi cât şi valoarea semnalului pe distribuţie. Cele 2 valori reprezintă valoarea nivelului pentru banda de UIF şi FIF. Sunt folosite 3 tipuri de tap-off având atenuare descrescătoare de sus în jos. Valoarea semnalului la abonat variază între 64 – 72 dBuV pentru UIF şi 65 – 73 pentru FIF, valori acceptabile pentru o recepţie de calitate la toate televizoarele. Nivelul maxim de plecare din staţie este de 104dBuV.
Calculul s-a făcut folosind un cablu coaxial de calitate cu atenuările indicate în figură.
Pentru împărţirea semnalului la mai multe ramuri sunt folosite splitterele având 2 sau 4 ieşiri. Datele tehnice sunt prezentate în figura 3.
Atenuarea de distribuţie (tap loss) este o funcţie care depinde de numărul de ieşiri. Modelele DI-242 şi 472 au una din ieşiri cu trecere în c.c. necesară telealimentării.
În figura 4 sunt prezentate principalele caracteristici ale distribuitoarelor compensate cu frecvenţa pentru reţele TV şi SAT. Aceste tipuri au atenuările invers proporţionale cu frecvenţa având atenuare mare la frecvenţe joase (banda FIF şi S) şi atenuare mică în benzile UIF şi SAT. Atenuarea compensată se realizează pentru echilibrarea caracteristicii atenuare/frecvenţă a cablului coaxial. De fapt, caracteristica atenuare/frecvenţă a distribuitoarelor este o funcţie inversă celei referitoare la cablu.
În figura 5 sunt prezentate caracteristicile distribuitoarelor necompensate.
Pentru a înţelege fenomenul putem urmări explicaţia din figura 6. Din staţie semnalul pleacă echilibrat, dar datorită atenuării cablului coaxial la utilizator va ajunge atenuat în partea superioară a spectrului.
Aşa se explică de exemplu calitatea bună a transmisiilor prin cablu în benzile BI, BIII şi BS 1 – 20, şi tot mai zgomotoasă în benzile BS 21 – 42 sau UIF. În realizarea reţelei de distribuţie nu s-a avut în calcul acest fenomen sau a fost ignorat cu bună ştiinţă din motive de costuri cât mai mici.
În figura 7 este prezentată o reţea compensată având chiar 2 pante de compensare diferite pentru echilibrarea cât mai bună a canalelor.
Elementul final al reţelei este priza de abonat care poate fi finală (având rezistenţa de închidere de 75 ohmi) sau de trecere în cazul reţelelor cu distribuţie în cascadă.
În figura 8 sunt exemplificate principalele tipuri de prize pentru banda 5 – 862Mhz.
În figura 9 este reprezentată o distribuţie în cascadă care conţine 4 ramuri, distribuirea făcându-se dintr-un etaj în celălalt. Şi aici puteţi observa parametrii de calcul ai reţelei: nivel de semnal la abonat, nivelul de semnal pe linie, tipul de priză folosită. n
– va urma –