Despre hackeri s-a scris mult în ultima vreme, chiar şi în România. Ştiri cu puşti de 15 ani care furau zeci de mii de dolari de pe Internet au făcut deliciul ziarelor sau al buletinelor de ştiri din ultimii doi ani. Drept urmare, majoritatea consideră că trebuie condamnaţi pentru ceea ce fac, deşi destui îi invidiază şi ar dori să poată face şi ei acelaşi lucru. Din păcate însă prea puţini realizează că ceea ce au citit sau văzut nu este unicul punct de vedere. Hacking-ul nu este doar un cuvânt englezesc ce desemnează hoţii de pe Internet ci un fenomen, o cultură aparte. Dacă ar trebui condamnaţi sau nu este un subiect pe marginea căruia se discută mult. Eu îmi propun doar să vă prezint un alt punct de vedere.
Din punct de vedere istoric, este comun acceptat că hackerii au jucat un rol în dezvoltarea software-ului şi a Internetului în sine. La început termenul “hacker” avea un sens pozitiv şi desemna o persoană, ale cărei cunoştinţe avansate despre computere şi comunicaţii îi permiteau să “scoată” dintr-un program mai mult decât scopul pentru care fusese el creat. Erau în principal tineri studenţi, autodidacţi. Aceasta se întâmpla în 1960. Cei mai faimoşi Hackeri ai acelor vremuri au fost persoane care au schimbat prin nonconformismul lor ceea ce înţelegem prin Industria IT. Dennis Ritchie şi Kenneth Thomson, plecând de la ideea că un program odată scris ar trebui înţeles de orice maşină indiferent de sistemul de operare, au creat C-ul, şi mai apoi Linux. Steve Wozniak şi Steve Jobs au creat Apple Computers, într-o perioadă când computerului personal nu i se dădea nici o şansă de reuşită. Dar poate cel mai important proiect, dezvoltat de o sumă de universităţi şi centre de cercetare americane a fost ARPANET-ul. O reţea de mici dimensiuni menită a facilita schimbul liber de informaţie. ARPANET-ul s-a dovedit a fi embrionul a ceea ce numim acum Internet.
De atunci şi până acum lucrurile au evoluat, hacker fiind considerată o persoană care are capacitatea şi cunoştinţele necesare pentru a pătrunde într-un sistem împotriva dorinţei proprietarului acestuia, folosind diverse arme. Multe firme de software sunt de părere că rolul jucat de hackeri în tot acest timp a fost unul benefic. Ei sunt singurii care arată scăpările de programare, chiar dacă uneori în mod brutal, asigurând astfel un control esenţial pentru îmbunătăţirea sistemelor. Marile companii au ajuns să îi considere o resursă importantă şi încearcă să îi atragă de partea lor sau chiar să îi apere.
Atât timp cât însă un număr ridicat de hackeri îşi folosesc cunoştinţele în scopuri distructive sau ilegale, opinia mass-mediei şi a companiilor ce activează pe Internet este îndreptăţită. Pentru a rezuma, cel mai potrivit este compararea hackerilor cu geniştii. Este, fără îndoială, util să ai cunoştinţele necesare generării şi controlării unei explozii, atât timp cât le pui în practică organizat, pentru a construi un drum sau un tunel. În momentul în care, însă, cineva decide să arunce în aer poduri sau clădiri pentru senzaţia pe care o oferă, trebuie fără doar şi poate condamnat. Hackerii sunt atât folositori cât şi distructivi, iar orice încercare de a-i cataloga într-un mod general, fără distincţie, nu poate fi decât eronată.
Pe un sistem Windows 95/98/2000, pentru a seta Internet Explorer să nu le mai accepte, în meniul Tools/Internet Options veţi găsi comenzile potrivite.
Pentru mai multe detalii şi noutăţi puteţi vizita http://www.cookiecentral.com/.