Cum navigăm pe Internet – Cookie-urile

by donpedro

O definiţie des întâlnită a cookie-urilor sună în felul următor: “Cookie-urile sunt mici programe pe care site-urile le pun pe calculatorul dumneavoastră prima dată când vizitaţi o adresă web. Deşi vă fac navigarea pe internet mai uşoară, adună date despre tot ceea ce faceţi când folosiţi computerul şi le furnizează site-ului de la care le-aţi primit. Orice browser le acceptă automat, dar acest lucru poate fi modificat”. Probabil veţi fi tentat să porniţi rapid computerul şi să ştergeţi tot ceea ce vi se pare a fi un cookie sau să setaţi browserul să nu le mai accepte. Vă propun să mai aşteptaţi preţ de câteva minute. Definiţia de mai sus este departe de a fi una exactă. Voi încerca să explic mai jos cum funcţionează un cookie şi care este rolul său. Puteţi decide atunci dacă este cazul să le acceptaţi sau nu.
În primul rând un cookie nu este un program. Este simplu, o bucată de text, de cele mai multe ori limitată la câteva linii, drept exemplu voi oferi cookie-ul trimis de goto.com:
“UserID A9A3BECE05612345 www.goto.com/”

Site-ul în cauză a generat un cod unic “A9A3BECE05612345” şi un nume pentru această valoare “UserID” pe care le-a salvat pe hard-diskul meu (alte site-uri pot folosi mai multe perechi nume-valoare, neexistând o restricţie de număr). Este lesne de înţeles că un astfel de text nu poate “aduna” nici un fel de date. Mai mult decât atât, un site nu poate “vedea” toate cookie-urile de pe maşina dumneavoastră, ci doar pe cele pe care el le-a generat.

Principiul de funcţionare
Prima oară când vizitaţi un site (să presupunem amazon.com), browserul trimite o cerere pentru prima pagină. În momentul acesta va verifica dacă există vreun cookie de la amazon.com pe harddisk. În cazul în care nu există sau nu este corect va trimite un mesaj astfel încât site-ul va genera unul nou şi îl va depune pe maşina dumneavoastră, în header-ul paginii pe care v-o arată. Dacă există, va trimite site-ului perechile nume-valoare pe care acesta le conţine.
Odată primite aceste valori, site-ul va şti dacă l-aţi mai vizitat sau nu, ce pagini aţi văzut sau poate memora diverse date pentru care v-aţi dat acordul. Un exemplu este yahoo.com care, odată ce vă alegeţi un username, vă oferă posibilitatea de recunoaştere.
Păstrând-ul într-un cookie el va şti exact ce username aveţi, iar dumneavoastră va trebui să introduceţi doar parola când reintraţi pe site. Utilizările sunt mult mai variate, de la date de contact sau coşuri de cumpărături pentru magazinele virtuale până la statistici exacte despre activitatea pe site-ul companiei dumneavoastră.
În câteva cuvinte cookie-urile permit realizarea de facilităţi altfel imposibil de realizat, fac navigarea mult mai uşoară şi ajută la îmbunătăţirea site-urilor care le folosesc.
Ca orice sistem, nici acesta nu este unul perfect.
Una dintre cele mai cunoscute probleme apare în momentul în care mai multe persoane folosesc acelaşi calculator. S-a întâmplat ca un coleg folosindu-mi computerul să fie recunoscut şi să i se acorde posibilitatea de a-mi schimba preferinţele pe diverse site-uri, ba chiar să poată face comenzi în numele meu. Trebuie însă să recunosc că pe fiecare site am fost înştiinţat de problemă, deci am putut alege în cunoştinţă de cauză. Mai mult decât atât, un sistem de operare care foloseşte conturi multiple cum trebuie (Windows NT, 2000, Xp sau Linux) rezolvă problema de la sine.
O altă problemă apare în momentul în care cookie-urile sunt şterse (la reinstalarea sistemului de operare) sau când folosiţi mai multe computere. Cookie-urile devin în aceste cazuri aproape inutilizabile.
Ultimul, dar nu neaparat cel din urmă, lucru care ar trebui să vă preocupe este faptul că orice site va şti exact ceea ce vă interesează în paginile lui. Va putea vinde aceste date oricui interesat să vă contacteze pentru vânzarea unor produse sau servicii, lucru de cele mai multe ori supărător. Cei care vor face aceasta vor intra sub incidenţa legii, deci riscul este relativ redus.
În loc de concluzie, vă spun că încă de la prima întâlnire cu Internetul am preferat să accept cookie-urile fără să am cea mai mică neplăcere. Fără ele navigarea ar fi fost cu siguranţă posibilă, dar mai anevoioasă şi nu atât de plăcută.
În cazul în care vă decideţi să ştergeţi cookie-urile le veţi găsi în c:windowscookies, pe un sistem Windows 95/98/2000. Pentru a seta Internet Explorer să nu le mai accepte, în meniul Tools/Internet Options veţi găsi comenzile potrivite. Pentru mai multe detalii şi noutăţi puteţi vizita http://www.cookiecentral.com/.

Bogdan.Popa@eAlliance.ro

S-ar putea să vă placă și