În numărul trecut al revistei v-am prezentat o scurtă comparaţie între principalele patru limbaje de programare pentru web şi vă motivam de ce cred eu că PHP-ul ar fi opţiunea ideală de la care să începeţi studiul. Pe scurt, PHP-ul este unul dintre cele mai folosite (majoritatea statisticilor îl apreciază chiar drept cel mai folosit) limbaj pentru web. A apărut în 1994 şi de atunci a ajuns la versiunea 4.x.x cu numeroase îmbunătăţiri. Codul PHP nu necesită compilare şi poate fi scris în acelaşi fisier în care se află şi cod HTML. Din aceste motive termenul de limbaj de programare nu i se potriveşte, fiind inclus în clasa “scripting languages”. Este disponibil pentru orice platformă şi oferă funcţii de conectare la aproape orice format de baze de date. Acestea fiind notate, putem trece mai departe.
Primul script în PHP.
Se obişnuieşte ca orice tutorial să înceapă cu un script denumit generic Hello World. Adică un cod simplu care să afişeze pe ecran un mesaj simplu, cum ar fi un salut. Voi presupune cunoscute câteva noţiuni de HTML astfel încât, din codurile de mai jos, care vor conţine atât cod PHP cât şi HTML, voi explica doar noţiunile ce ţin de sintaxa primului. Pentru cei dintre dumneavoastră care nu cunosc HTML, orice carte sau orice tutorial de pe Internet vă poate fi un bun punct de start. O adresă utilă dintre multele existente este http://www.w3schools.com/html/default.asp. De asemenea, orice cunoştinte de ANSI C vă sunt folositoare, sintaxa fiind asemănătoare.
Vă mai recomand un editor de text care să vă fişeze numerotarea liniilor de cod, foarte utilă în cazul detectării erorilor (orice eroare va fi însoţită şi de numărul liniei la care a fost detectată).
Să revenim însă la PHP. Un cod Hello World arată în felul următor:
Codul, după cum vedeţi este unul extrem de simplu, conţinând, pe lângă HTML doar o linie, şi anume , dar de aici putem desprinde câteva lucruri de bază.
1. codul php se delimitează prin simbolurile . Tot ce se află între aceste simboluri este interpretat de către server.
2. orice linie de cod PHP (cu câteva excepţii pe care le vom nota la timpul lor) se sfârşeşte cu caracterul: ;. Lipsa unui astfel de caracter va afişa un mesaj de eroare.
Voi încerca acum să complic puţin codul de mai sus.
Scriptul de mai sus va afişa:
Hello, World!
Hello, World!
$hello
Primul lucru pe care îl observaţi la acest cod este folosirea unei variabile, şi anume $hello. În PHP orice variabilă este precedată de semnul $ urmat de un nume, nume ce respectă următoarele restricţii:
– conţine caracterele a – z, A – Z şi caracterele ASCII de la 127 la 255. (pentru detalii privind codurile ASCII http://www.asciitable.com/);
– nu începe cu o cifră sau un caracter special.
De notat este că numele de variabile în PHP sunt “case-sensitive” (pot exista variabilele $hello, $Hello şi $HeLLo, diferite între ele). Este de recomandat să vă feriţi totuşi de a folosi astfel de notaţii.
Cei dintre dumneavoastră care sunt familiarizaţi cu sintaxa C au observat probabil că nu este necesară declararea variabilei în prealabil şi nici stabilirea unui tip. O variabilă poate fi, cadrul aceluiaşi script, pe rând, şir de caractere (string) sau număr întreg în funcţie de cum este ea folosită.
În cazul de faţă $hello este un string iar, după cum probabil v-aţi dat seama echo este o funcţie predefinită care are ca unic rol afişarea pe ecran. Veţi remarca modul diferit în care este ea folosită. Distingem 3 moduri.
1. echo $hello – fără ca numele să fie delimitat de vreun caracter special – caz în care va fi afişat valoarea variabilei $hello; se aplică doar în cazul în care doriţi afişarea unei singure variabile.
2. echo “$hello
” – ce se doreşte a fi afişat este delimitat de caracterul “ – caz în care va fi afişat textul cuprins între “, cu menţiunea că, dacă textul conţine un nume de variabilă va fi afişat conţinutul acesteia.
3. echo ‘$hello
’ – ce se doreşte a fi afişat este delimitat de caracterul ‘ – caz în care va fi textul cuprins între ‘ cu menţiunea că, orice nume de variabilă va fi afişat ca atare şi nu valoarea acesteia
Nimic complicat în codul de mai sus dar, trebuie să recunosc, nu este nici unul foarte folositor. Să încercăm aşadar, ceva mai util. Mai mult ca sigur veţi dori să adăugaţi în pagina dumneavoastră un script care să afişeze data curentă. Dintre două pagini, una conţinând textul “Pagină modificată la:”, urmat de data zilei de ieri şi una care afişează pur şi simplu data curentă, s-a arătat că vizitatorul o va prefera în majoritatea cazurilor. Să vedem cum s-ar scrie un astfel de cod.
Data Curentă:
Vă las pe dumneavoastră să vedeţi ce afişează acest script şi mă voi limita la a comenta codul de mai sus.
În primul rând, veţi observa funcţia date (). Aceasta are ca rol formatarea unei date anume. Primeşte ca parametru un string şi, opţional, data pentru care doriţi afişarea. Data va trebui furnizată în format timestamp (format tipic linux ce numără timpul în secunde de la era linux), format despre care vom detalia într-un număr viitor. În cazul în care data lipseşte, va fi implicit considerată dată curentă.
Parametrii dintre “” au ca scop stabilirea formatului în care va fi afişată data, respectiv.
l – ziua din săptămână (text)
F – luna (text)
d – ziua lunii (două cifre 01 – 31)
Y – anul (patru cifre)
m – luna (două cifre 01 – 12)
Parametrii de acest gen pe care funcţia date îi poate accepta se găsesc în manualul care este esenţial oricărui programator de PHP.
În afară de funcţia date veţi mai remarca prima linie ‘// primul format de dată ‘.
Pentru cei familiari cu C (sau aproape orice alt limbaj) nu este nici un mister.
Caracterele // au rolul de a “comenta” linia pe care se află. Cu alte cuvinte tot ce se află de la acele caractere mai departe va fi ignorat, singurul rol rămas fiind acela de a vă permite comentarii pe marginea codului scris.
Scopul acestei părţi a doua a fost de a vă familiariza cu regulile de bază ale sintaxei PHP. În aceeaşi idee voi continua şi în numărul următor, încercând ca, de fiecare dată să obţinem un cod cu aplicabilitate practică într-o pagină de web. Până atunci vă invit să alegeţi diverse funcţii din manual şi să vă “jucaţi” cu ele şi aştept de la voi cel puţin la fel de multe comentarii şi sugestii ca săptămâna trecută.
bogdan.nita@ealliance.ro