Circuitul descris aici este un detector de metale. Funcţionarea circuitului este bazată pe principiul superheterodinei, foarte des folosit în radioreceptoare. Circuitul foloseşte două oscilatoare RF. Frecvenţa ambelor oscilatoare este 5,5 MHz. Primul oscilator este format din tranzistorul T1 (BF 494) şi un filtru ceramic de 5,5 MHz, filtru folosit uzual în partea de sunet de înaltă frecvenţă în televiziune.
Al doilea oscilator este un oscilator Colpitt, realizat cu tranzistorul T3 şi bobina L1 (ale cărei detalii de construcţie sunt date mai jos) în paralel cu condensatorul trimmer VC1. Frecvenţele celor două oscilatoare (să zicem Fx şi Fy) sunt mixate de tranzistorul T2 (BF 494), iar diferenţa lor (Fx-Fy) din colectorul tranzistorului T2 este introdusă în detectorul format cu diodele D1 şi D2 (ambele OA 79). Ieşirea din detector, o tensiune continuă pulsatorie, trece printr-un filtru trece jos realizat cu rezistenţa R12 de 10 Kohm şi două condensatoare de 15 nF, C6 şi C10. Semnalul este amplificat de amplificatorul realizat cu IC1 (2882M), a cărui amplificare este reglată cu VR1, sarcina amplificatorului fiind un difuzor de 8 Ohm/1W.
Bobina L1 poate fi construită din 15 spire bobinate în aer, cu un diametru de 10 cm (4-inch).
Pentru o funcţionare corectă a circuitului este necesar ca cele două oscilatoare să aibă aceeaşi frecvenţă, în absenţa oricărui metal în imediata apropiere a circuitului. Reglarea oscilatorului 1 (pentru a avea aceeaşi frecvenţă cu oscilatorul 2) poate fi făcută din condensatorul VC1.
Când cele două frecvenţe sunt egale, frecvenţa de bătaie este zero, adică Fx-Fy=0, şi nu se aude nimic în difuzor. Când în apropierea bobinei L1 este apropiat un metal, acesta îi schimbă inductanţa, deci frecvenţa oscilatorului 2. Acum Fx-Fy este diferit de zero şi se aude un sunet în difuzor. Deci se poate detecta prezenţa unui metal