Componente active

Tehnicile semi-expert pentru automatizarea proiectării unui circuit amplificator apelează la o combinaţie de cerinţe specifice hard şi limitări impuse. O unealtă de proiectare trebuie să suporte aceste tehnici la zero pe amplificatorul operațional corespunzător (op amp) și componentele externe. Figura 1 prezintă două exemple de circuite fundamentale care cer acest tip de unealtă. Da, acestea sunt topologii simple – dar dificultatea constă din detaliile de selectare a amplificatoarelor şi componentelor externe pentru a respecta criteriile de performanţă ale aplicaţiilor.

Un resolver este un senzor de poziţie unghiular uzual utilizat în medii dure, periculoase. Un vehicul complet electric (EV) îl poate utiliza. În caz de necesitate pentru siguranţă, mai multe resolvere pot fi utilizate pentru a crea o redundanţă a sistemului.[1] O interfaţă de convertor resolver/digital (RDC) procesează ieşirea analogică a senzorului resolver şi o comunică în format digital unităţii de control al motorului (ECU) într-un EV. La proiectarea unei interfeţe RDC, este importantă selectarea unei arhitecturi corecte pentru a asigura că circuitul funcţionează consistent în condiţii stringente (precum acceleraţia vehiculului). Acest articol prezintă o vedere asupra arhitecturii unui circuit de interfaţare RDC. PGA411-Q1 este un exemplu de circuit de interfaţare RDC.[2] Este inclusă şi o prezentare a principiilor de bază implicate în proiectarea unei interfeţe RDC, o discuţie asupra arhitecturii RDC bazate pe o buclă de urmărire digitală, şi consideraţii de proiectare speciale pentru o aplicaţie EV. De asemenea, este inclusă o comparaţie a performanţelor PGA411-Q1 cu arhitectură RDC cu cele ale unui traductor de rotaţie optic pe 19 biţi.