Sateliții cu orbită joasă (LEO) au devenit interesanți comercial ca un mijloc de a furniza servicii de bandă largă cu latență redusă și capacitate ridicată, dar și alte comunicații M2M și imagini. Plasate la o înălțime între180km și 2000km deasupra Pământului, în loc de 12000km sau 36000km în cazul sateliților cu orbită medie (MEO) sau geostaționari (GEO), constelațiile LEO pot fi lansate relativ economic și pot opera la o putere RF mai redusă.
Presiunile de natură comercială își concentrează acum atenția pe diminuarea cheltuielilor satelitare, reducând costurile de operare și crescând siguranța în funcționare. Circuitele integrate analogice de semnal mixt rezistente la radiații, împreună cu FPGA-urile rezistente, de asemenea, la radiații cu microprocesoare RISC-V (pronunțat “risk five”) cu arhitectură deschisă a setului de instrucțiuni (ISA), îi ajută pe ingineri să atingă aceste obiective.