Atunci când Microchip a apărut pentru prima dată în public în 1993, mulţi experţi industriali au spus că microcontrolerele pe 8 biţi erau “moarte”. Totuşi, 20 de ani mai târziu, piaţa microcontrolerelor pe 8 biţi este cea mai mare, chiar şi atunci când este măsurată prin venituri. Unii vânzători promovează o abordare de proiectare centrată pe software, utilizând nuclee de înaltă performanţă, dar acest lucru creşte complexitatea şi aduce costuri ascunse, cu eforturi de validare software, ce iau mai mult timp decât proiectarea în sine.
Pentru numeroase aplicaţii, microcontrolerele pe 8 biţi reprezintă un echilibru ideal între o abordare complexă, centrată pe software, cu consum energetic ridicat, cu microcontrolere înalt performante pe 32 de biţi şi o abordare inflexibilă centrată pe hardware, ce este asociată cu ASIC-urile. CPU pe 8 biţi configurează şi supervizează funcţii periferice, asigurând funcţionarea unor periferice inteligente şi independente. Spre deosebire de procesarea serială a sistemelor bazate pe software, inteligenţa distribuită pe periferice le permite procesarea de sarcini în paralel şi apoi să notifice CPU.
Abordarea echilibrată cu 8 biţi oferă o reducere semnificativă a timpului de dezvoltare, în particular atunci când sunt utilizate unelte moderne de generare grafică a programului.
Cu un echilibru corect între hardware şi software şi cu noile unelte ce reduc dramatic efortul de dezvoltare şi duratele de timp, locul microcontrolerelor pe 8 biţi într-o gamă largă de aplicaţii pare acum mai asigurat decât oricând. Acest articol descrie avantajele abordării pe 8 biţi, uneltele ce permit proiectanţilor să reducă timpii de dezvoltare şi viitorul acestor dispozitive importante.