Producători

Energie pentru domeniul maritim – care sunt provocările?

Suntem cu toţii atenţi la ce se întâmplă cu maşinile care se conduc singure, precum şi la toate proiectele interesante la care se angajează industria auto, dar foarte puţini dintre noi au auzit de nave fără pilot şi despre proiecte de operare a unor flote mari de vase navigând de la un doc la altul fără echipaj operaţional (Figura 1). Aflate încă în fază de proiecte precum MUNIN (navigare maritimă fără pilot prin inteligenţă în reţele) au investigat şi testat fezabilitatea de proiecte viitoare. Luând în considerare faptul că navele fără pilot vor necesita siguranţă mare în funcţionare de la generatorul principal şi până la un singur punct de sarcină, provocările pentru proiectanţii de sisteme de alimentare vor fi mult dincolo de ceea ce ştim.

Read more

Consideraţii de proiectare pentru convertoare resolver/digital în vehicule electrice

Un resolver este un senzor de poziţie unghiular uzual utilizat în medii dure, periculoase. Un vehicul complet electric (EV) îl poate utiliza. În caz de necesitate pentru siguranţă, mai multe resolvere pot fi utilizate pentru a crea o redundanţă a sistemului.[1] O interfaţă de convertor resolver/digital (RDC) procesează ieşirea analogică a senzorului resolver şi o comunică în format digital unităţii de control al motorului (ECU) într-un EV. La proiectarea unei interfeţe RDC, este importantă selectarea unei arhitecturi corecte pentru a asigura că circuitul funcţionează consistent în condiţii stringente (precum acceleraţia vehiculului). Acest articol prezintă o vedere asupra arhitecturii unui circuit de interfaţare RDC. PGA411-Q1 este un exemplu de circuit de interfaţare RDC.[2] Este inclusă şi o prezentare a principiilor de bază implicate în proiectarea unei interfeţe RDC, o discuţie asupra arhitecturii RDC bazate pe o buclă de urmărire digitală, şi consideraţii de proiectare speciale pentru o aplicaţie EV. De asemenea, este inclusă o comparaţie a performanţelor PGA411-Q1 cu arhitectură RDC cu cele ale unui traductor de rotaţie optic pe 19 biţi.

Read more

Istoria microcontrolerelor pe 8 biţi – 20 de ani de condamnare la dispariţie

Atunci când Microchip a apărut pentru prima dată în public în 1993, mulţi experţi industriali au spus că microcontrolerele pe 8 biţi erau “moarte”. Totuşi, 20 de ani mai târziu, piaţa microcontro­lerelor pe 8 biţi este cea mai mare, chiar şi atunci când este măsurată prin venituri. Unii vânzători promovează o abordare de proiectare centrată pe software, utili­zând nuclee de înaltă performanţă, dar acest lucru creşte complexitatea şi aduce costuri ascunse, cu eforturi de validare software, ce iau mai mult timp decât proiectarea în sine.

Pentru numeroase aplicaţii, microcontro­lerele pe 8 biţi reprezintă un echilibru ideal între o abordare complexă, centrată pe software, cu consum energetic ridicat, cu microcontrolere înalt performante pe 32 de biţi şi o abordare inflexibilă cen­trată pe hardware, ce este asociată cu ASIC-urile. CPU pe 8 biţi configurează şi supervizează funcţii periferice, asigurând funcţionarea unor periferice inteligente şi independente. Spre deosebire de procesarea serială a sistemelor bazate pe software, inteligenţa distribuită pe peri­ferice le permite procesarea de sarcini în paralel şi apoi să notifice CPU.
Abordarea echilibrată cu 8 biţi oferă o reducere semnificativă a timpului de dezvoltare, în particular atunci când sunt utilizate unelte moderne de generare grafică a programului.

Cu un echilibru corect între hardware şi software şi cu noile unelte ce reduc dramatic efortul de dezvoltare şi duratele de timp, locul microcontrolerelor pe 8 biţi într-o gamă largă de aplicaţii pare acum mai asigurat decât oricând. Acest articol descrie avantajele abordării pe 8 biţi, uneltele ce permit proiectanţilor să reducă timpii de dezvoltare şi viitorul acestor dispozitive importante.

Read more