Acum, şi magazionerul sau responsabilul cu inventarul se cibernetizează. În această perioadă a globalizării, firmele trebuie să facă faţă unei noi provocări – cum să gestioneze un inventar tot mai … globalizat pe parcursul unui lanţ de distribuţie care devine pe zi ce trece tot mai mondial. Cele mai dificile probleme cu care se confruntă sistemele automate de culegere a datelor (ADC) sunt urmărirea cu precizie a articolelor individuale, optimizarea timpului de throughput şi a eficienţei, şi minimizarea “shrinkage” datorită furtului.
Strategiile ce implică bazele de date pe Internet şi software pentru terminale bazar pe web au devenit o realitate în acest război total împotriva creşterii costurilor lanţului de furnizare şi a manevrării materialelor. Opţiunea folosirii “etichetelor” (tag) de identificare prin radiofrecvenţă (RFID) în locul clasicelor codurilor de bare, pentru aplicaţii de ambalare şi logistică multi-utilizator poate oferi o vizibilitate mai bună, şi poate adăuga caracteristici unice, ce fac pe deplin justificată creşterea costurilor incrementale.
De exemplu, sistemele ADC existente folosesc pe scară largă etichete cu coduri de bare şi sisteme optice pentru a identifica şi urmări produsele individuale. Ambele tehnologii se bazează pe intervenţia operatorului uman, costisitoare şi consumatoare de timp, pentru a citi fiecare container sau paletă care trece pe la un anumit punct de distribuţie. Unul din avantajele etichetelor RFID faţă de codul de bare este capacitatea de a localiza şi a identifica obiectele ce se află în mişcare rapidă, indiferent de orientarea acestora.
Atunci când se ia în considerare întrebarea “cum poate RFID să adauge valoare la urmărirea elementelor”, costul este desigur o preocupare majoră. Etichetele cu coduri de bare sunt extrem de ieftine, practic gratuite în comparaţie cu RFID; şi vor continua să fie folosite pentru aplicaţiile de urmărire la nivel de element care sunt extrem de sensibile la costuri .
Dar atunci ce factori ar putea face folosirea etichetelor eficace din punct de vedere al costurilor şi logică din perspectiva sistemului?
În primul rând, tehnologiile de RFID din ziua de azi oferă mai multe avantaje distincte faţă de sistemele clasice de identificare. Sistemele RFID pot să scaneze, să citească şi să înscrie simultan mai multe obiecte prevăzute cu etichete RFID, fără intervenţia omului, ceea ce în sine accelerează semnificativ procesul de interogare la nivel de element.
Capacitatea de a citi de la distanţă, fără contact, numeroase obiecte (echipate cu etichete) care se află în interiorul ambalajelor, a cutiilor şi containerelor reduce mult orele de manoperă asociate cu metodele existente. Reducerile de forţă de muncă necesară, de timp şi de costuri pot fi considerabile.
De exemplu, imaginaţi-vă că la un centru de distribuţie sau un depozit sosesc palete sau containere cu marfă. În mod clasic, angajaţii înarmaţi cu scannere laser trebuie să găsească şi să citească manual fiecare etichetă cu cod de bare de pe palete, cutii şi containere. Pentru asta, containerul trebuie desfăcut şi golit, iar obiectele scoase din cutiile lor. Fiecare etichetă în parte trebuie poziţionată manual pentru citirea cu scannerul laser, iar angajaţii trebuie să se asigure personal că fiecare element din transport a fost înregistrat.
Astfel, procesul de preluare a mărfii nu numai că durează mult, dar este puternic dependent de intervenţia factorului uman. Cu un sistem bazat pe identificarea de radiofrecvenţă, paleta cu marfă trebuie doar să fie trecută prin câmpul unui cititor RFID, iar toate produsele individuale (itemurile) de pe paletă vor fi interogate de la distanţă, rapid şi în mod automat, eliminând posibilităţile de eroare.
În plus, chiar paleta ar putea să includă o etichetă reinscriptibilă care să conţină o listă a tuturor elementelor de pe paletă, plus o istorie completă a locaţiilor de unde vine şi unde trebuie să ajungă. Astfel, RFID poate minimiza costisitoarele erori de urmărire a produselor şi poate asigura o vizibilitate sporită de-a lungul întregului lanţ de distribuţie.
Adoptarea RFID în infrastructurile deja existente continuă să fie principalul obstacol, pe măsură ce firmele fac încercări de utilizare a noului sistem şi evaluează numeroasele opţiuni de RFID disponibile. Totuşi, noile sisteme RFID de gestiune a întreprinderii sunt permanent proiectate să lucreze împreună cu sistemele optice şi cu coduri de bare, reprezentând astfel o completare a soluţiilor existente, nu un adversar pentru acestea.
Mai mulţi producători de scannere laser pentru coduri de bare au integrat deja module universale cititoare de RFID în produsele existente, obţinând aparate care pot citi etichete de la diferiţi furnizori de tehnologii de identificare. Astfel au fost create pe plan mondial primele cititoare multi-protocol, care se pot descurca cu aproape orice tip de etichete de identificare a articolelor individuale.
Mai există şi un alt motiv pentru care RFID se bucură de atenţie.
Dezvoltarea Internetului şi comerţul electronic au schimbat pentru totdeauna modul în care afacerile gestionează inventarul, vând produse, şi urmăresc materialele pe întreg parcursul de la producţie până la consumator. Acum clienţii fac comenzi prin Internet, iar aceste ordine de cumpărare sunt transmise la un sistem de planificare a resurselor întreprinderii (ERP) de nivel inferior.
Detailiştii din comerţul electronic NU au în stoc produsele pe care le comercializează, ci distribuie bunurile şi se bazează pe un sistem de livrare rapid şi precis pentru a-şi menţine profiturile ridicate şi cheltuielile scăzute. Fluxul produselor continuă să crească, de la furnizorii de materiale şi până la consumatori.
În aceste condiţii, pentru a rămâne competitivi, fabricanţii şi distribuitorii sunt obligaţi să-şi re-evalueze metodele actuale. Oamenii şi întreprinderile îşi dau seama că partenerii de tehnologice trebuie să se ajute unii pe alţii pentru a contribui la eficientizarea operaţiilor. Automatizarea devine cheia supravieţuirii şi a prosperităţii în lumea de azi a afacerilor, care funcţionează cu viteza Internetului.
Atunci când ne gândim la utilizarea RFID în sistemele ADC, problemele legate de fezabilitate sunt relevante şi semnificative: utilizarea identificării de radiofrecvenţă este teoretic excelentă, dar cum se poate aplica în practică? Ce soluţii sunt cele mai bune pentru identificarea la nivel de articol în lanţurile de distribuţie din ziua de azi?
La evaluarea oricărei tehnologii noi trebuiesc luaţi în considerarea factorii economici şi de aplicare, nu doar cei pur tehnici. Soluţiile bazate pe RFID sunt disponibile la numeroase nivele diferite de performanţă şi cu costuri corespunzătoare, fiecare din ele ale propriile avantaje şi compromisuri.
La rândul lor, “etichetele” (tags) RFID sunt disponibile în mai multe variante: active, pasive, de frecvenţă joasă, medie sau înaltă, fiind adecvate pentru o gamă largă de aplicaţii. Dispozitivele RFID active conţin propria lor sursă de alimentare, şi pot lucra de la distanţe mari faţă de transponderul de interogare, dar au un preţ unitar mai ridicat. În plus, apar probleme de întreţinere (schimbarea sau reîncărcarea bateriei). Tag-urile pasive sunt mult mai ieftine, deoarece preiau energia necesară funcţionării direct de la câmpul electromagnetic al aparatului de interogare, ceea ce le face să fie mai ieftine.
În domeniul frecvenţelor înalte, etichetele în benzile UHF (~900MHz) şi de microunde (2.45 GHz) se folosesc în aplicaţiile cu rază de citire mai mare, şi prezintă debite de date foarte ridicate, ceea ce permite o identificare rapidă. De asemenea, la aceste frecvenţe ridicate, antenele au dimensiuni mici, deci tag-urile de identificare pot fi ultra-miniaturizate.
Tehnologia RFID de frecvenţe înalte se utilizează deja la ghişeele de plată din mers a taxei de autostradă şi pentru urmărirea inventarelor de valoare mare.
Utilizarea frecvenţelor foarte înalte prezintă şi limitări sau inconveniente: restricţii sporite de vizibilitate directă între tag şi aparatul de citire, penetrare mai redusă prin ambalaje, lipsa unei unificări a frecvenţelor pe plan mondial, şi costul suplimentar al bateriilor în cazul tag-urilor active.
Tag-urile pasive de frecvenţe joase (125kHz) şi medii (13.56 MHz) au fost folosite pentru identificarea unor obiecte cu valoare mai scăzută sau care nu se deplasează foarte rapid, cum ar fi animalele (de companie sau în crescătorii), controlul accesului, şi gestionarea inventarului, şi reprezintă soluţia cea mai bună pentru aplicaţiile de urmărire a inventarului la nivel de articol.
Atunci când se concentrează pe cerinţele specifice lanţului de distribuţie, industria ADC are în vedere, pentru aplicaţia foarte concretă de gestiune la nivel de articol, dispozitivele de identificare RF pasive ce lucrează pe frecvenţa de 13.56 MHz. Această preferinţă este justificată atât tehnic cât şi economic: undele radio de 13.56 MHz
Ele prezintă atât puterea de penetrare (capacitatea de a citi codurile trecând prin diferite materiale de ambalaj) şi capacitatea de a ocoli obstacolele (nu este obligatoriu ca echipamentul de citire să aibă vizibilitate directă asupra tag-ului) specifice frecvenţelor joase, cît şi avantajele frecvenţelor mai înalte: distanţa de citire mai mare şi un debit de date mai ridicat.
În plus, datorită utilizării pe scară largă, tehnologiile pasive pe 13.56 încep să ofere reduceri considerabile în costurile materialelor şi manoperei pentru antene, proiectarea tag-ului, şi tehnicile de fabricaţie. Aceste avantaje, împreună cu posibilitatea colectării datelor fără intervenţia unui operator uman şi fără constrângerea de vizibilitate directă, creează o ocazie nemaiîntâlnită pentru tehnologia RFID.
Managerii de logistică şi din tehnologia informaţiei nu acceptă ideea de a “risipi” câte 4-5 dolari pe tag-urile asociate paletelor şi containerelor de livrare, dar sunt foarte interesaţi de tag-urile cu preţul sub un dolar, pe care tehnologia pasivă de 13.56 MHz începe să le ofere. Pe măsură ce preţul tag-urilor continuă să scadă, tehnologiei RFID i se acordă tot mai multă atenţie ca fiind pentru piaţa ADC o alternativă viabilă la clasicul cod de bare.
Alt argument forte în favoarea urmăririi inventarului cu ajutorul tag-urilor RFID este funcţionalitatea sa multiplă. Tag-urile inteligente RFID, datorită capacităţii de memorie reinscriptibilă încorporate pe cip, pot fi folosite drept un unic identificator al articolului, de la producţie şi până la vânzarea în detaliu.
Avantaje cod de bare
• Adoptat şi acceptat pe scară largă;
• Infrastructură foarte răspândită;
• Standarde actuale bine stabilite;
• Nu implică costuri suplimentare per element, deoarece etichetele cu coduri de bare sunt practic gratuite.
Avantaje RFID
• Identificare fără contact;
• Urmărire necostisitoare a articolelor;
• Independentă de orientarea produsului;
• Nu este afectată de murdărie, umezeală sau condiţiile de mediu ambiant;
• Nu este necesar ca eticheta să fie direct vizibilă, poate citi obiectele aflate în interiorul cutiilor şi ambalajelor nemetalice;
• Poate fi folosit ca o bază de date distribuită, utilizând memoria nevolatilă de pe cipul de identificare;
• Proprietăţi de anticoliziune unice, în cazul mai multor etichete aplicate pe acelaşi obiect;
• Etichetele sunt reutilizabile, o dată aplicate pe un obiect pot fi rescrise, nu trebuie îndepărtate;
• Permite identificarea rapidă a materialului;
• Sistem automat – minimizează intervenţia utilizatorului.
Una şi aceeaşi “etichetă” RFID poate fi folosită pentru codificarea lotului de fabricaţie, pentru urmărirea WIP la producător, pentru livrarea la magazinul de detaliu, pentru a oferi un control mai bun al inventarului la nivelul detailistului, pentru a oferi funcţionalitate point-of-sale (POS) care poate îmbunătăţi timpul de răspuns, şi poate oferi şi protecţie anti-furt sau la stocuri fără mişcare prin supravegherea electronică a articolelor (EAS) de pe rafturile magazinului. Sistemele EAS curente nu fac decât să avertizeze pe proprietar că în magazin există articole care au rămas nevîndute.
În schimb, noile cipuri RFID nu numai că vor avertiza când un produs individual trece în mod neautorizat prin uşile de ieşire, dar va şi spune exact ce articole ies din magazin, şi poate să verifice pe baza datelor POS (de la casele de marcat electronice) că articolele care ies din magazin sunt într-adevăr cele care tocmai au fost cumpărate. Această triplă funcţionalitate, trei în unu, adaugă o valoare uriaşă sistemului de identificare în radiofrecvenţă şi este un argument decisiv în favoarea adoptării RFID în lanţul de aprovizionare al magazinelor.
În perspectivă, cea mai mare provocare pentru fabricanţii de produse RFID şi pentru integratorii de sistem este să continue să dezvolte astfel de produse unice şi novatoare, care oferă o soluţie perfectă (în termeni de costuri şi de funcţionalitate) pentru a asigura recuperarea din beneficii a investiţiilor. Aceasta va contribui la acceptarea soluţiilor de colectare a datelor bazate pe RFID să devină cea mai bună alegere pentru oportunităţile de identificare la nivel de articol, acum şi în viitor!
Generaţia următoare de cititoare utilizează scannere laser pentru codurile de bare, care folosesc mai multe fascicole laser şi lucrează de la distanţă. Cu aceste aparate, întâlnite de exemplu la supermarket-uri, eticheta nu mai trebuie parcursă manual de operator, este citită foarte rapid, de la distanţă.
Cele mai avansate cititoare de etichete au scannere omnidirecţionale, astfel că poziţionarea etichetei nu mai este critică, sau utilizează camere video CCD, ce achiziţionează imaginea, apoi o prelucrează pentru a extrage din ea codurile de bare.
Sistemul RFID utilizează mai multe lungimi de undă, iar citirea se face de la distanţă. Costul tag-urilor de identificare prin radiofrecvenţă este mai ridicat, dar ele oferă numeroase avantaje, astfel că sunt competitive cu clasicul sistem cu cod de bare.
Etichetele autoadezive cu coduri de bară sunt tipărite de imprimante dedicate, sau de o imprimantă obişnuită, utilizând un soft corespunzător. Aceste imprimante, indiferent dacă sunt cu ace, cu jet de cerneală sau cu laser, asigură un preţ foarte redus al etichetelor individuale. În consecinţă, preţul per articol este foarte mic, etichetele cu coduri de bare sunt practic gratuite.
Dar ele sunt desigur “read-only”, dacă produsului i se schimbă destinaţia, trebuie aplicată o nouă etichetă peste cea veche. Procesul nu se poate repeta la nesfârşit – nu poţi pune 20 de etichete una peste alta! iar dacă etichetele nu se suprapun exact, pot apare confuzii, “coliziuni de date” – operatorul vede două sau trei etichete, nu ştie care este cea “bună”, pe care trebuie să o citească. Prin contrast, cipurile de memorie nevolatilă folosite în RFID au o capacitate de date sporită, şi pot fi şterse şi rescrise de un foarte mare număr de ori. De aceea, deşi costul iniţial este mai ridicat decât al etichetelor cu cod de bare, pe ansamblu sistemul RFID se poate dovedi mai avantajos.
Dennis Johnson, Microchip Technology Inc.